Muncește de dimineața până seara, de luni până duminică, inclusiv de Crăciun și Anul Nou. În copilărie chiulea de la școală pentru a îngriji animalele familiei, iar între timp a ajuns unul dintre cei mai importanți fermieri din județul Sălaj. Horațiu Gaga este crescător de animale, un fermier pe care am avut plăcerea să îl cunosc într-o zi însorită de februarie. Este membru al Asociației Crescătorilor de Ovine „OVIS” Sălaj, organizație agricolă al cărui președinte este inginerul Nicolae Țap. Am ajuns la Pria devreme, prin bunăvoința bunului meu prieten, inginerul Ioan Cherecheș. Este unul dintre puținii profesioniști care mai activează la nivel de județ.
Mi-a promis că mă duce la un fermier pentru care animalele nu sunt doar o sursă de venit, ci și o pasiune, o mare pasiune. Horațiu era în fermă, începuse de mult munca și nu este o muncă ușoară, credeți-mă. Ne-am întâlnit, ne-am salutat, am simțit imediat că este un tip harnic, plin de energie, bucuros de ce i-a oferit viața, genul de om care nu stă cu mâna întinsă, ci preferă să își asigure totul prin muncă. Am mers în locul unde se aflau comorile sale, sutele de oi și tot mai mulți miei, unii tocmai veniți pe lume. Parcă erau niște diamante, unele foarte prețioase în ochii celui care le îngrijește și apreciază. Ce imagine superbă! Turma părea o mare alb-gălbuie deasupra căreia plutea un behăit prin care frumoasele mioare păreau să cheme firul proaspăt al ierbii. Am rămas cu privirea fixată pe animalele încadrate perfect de Măgura Priei ce părea așezată exact în spatele lor.
Bucuria vieții
Am fost impresionat de plăcerea cu care Horațiu își privea oile. După familie, animalele sunt bucuria vieții lui. Turma cuprinde peste 600 de oi, dar nu cred că este cel mai important aspect, ci faptul că proprietarul este un sălăjean de nici 40 de ani, care a înțeles că Sălajul are un potențial agricol extraordinar, unul care, din păcate, nu este valorificat așa cum trebuie.
„De mic copil mi-au fost dragi animalele, am crescut aici, la țară, m-am atașat de animale. Fugeam de la ultimele două-trei ore, pe vremea când eram elev, pentru a ajunge la oi, să le dau drumul la pășunat, să pască, să le văd cum sunt. Am început cu 20 de oi, am tot cumpărat, m-am dezvoltat și acum sunt aici unde mă vedeți. Am adus berbeci din zona Sibiului și din alte părți ale țării, pentru a avea un nucleu valoros, animale sănătoase, bine dezvoltate. M-am axat pe clasa de Țurcană Bucălaie, pentru că sunt animale mai puțin pretențioase. Și mieii sunt foarte frumoși și sperăm să-i putem valorifica până la Paști. Muncim în familie. E greu cu forța de muncă pentru că nu găsim oameni dispuși să muncească în acest domeniu. Dimineața la ora 4 încep munca printre vaci, iar la ora 7 trec la turma de oi. Asta se întâmplă zilnic, indiferent că e sâmbătă, duminică, ziua de Crăciun sau Anul Nou. Animalele nu au sărbătoare, nu au concediu, trebuie să mănânce zilnic”, mi-a spus fermierul.
Departe de agitație
Am vorbit cu Horațiu la marginea pășunii. Și-au făcut rapid apariția paznicii turmei, niște câini impresionanți prin frumusețe, atitudine și comportament. Ochii lor păreau niște mărgele. Ne priveau, dar își întorceau mereu capul spre oi. Au fost învățați să le păzească și asta fac zi de zi. Dorm lângă oi, printre oi. Fermierul a avut posibilitatea de a pleca în Cluj-Napoca, pentru a trăi și munci acolo, dar a refuzat. A ales o altă cale, una presărată cu greutăți, dar de o sută de ori mai frumoasă și mai liniștită decât cea în orașul cu prețuri fantasmagorice. „N-am vrut să merg la Cluj, am preferat să rămân aici pentru că îmi place. Nu mă pot despărți de aceste animale, îmi sunt foarte dragi. Mă fac fericit”, mi-a mai spus Horațiu. Undeva, în fața noastră, la doi-trei kilometri, o altă turmă păștea liniștită. Și acestea sunt oile prianului. Aflu că au fost lăsate doar în grija paznicilor patrupezi.
În câteva minute ajungem la locul cu pricina. Sunt niște animale foarte frumoase, atent selecționate, mulți berbeci cu coarne ce impresionează prin dimensiuni și formă. Din mijlocul turmei își face apariția Matilda. E mândră, are breton și dă din coadă. Îmi atrage atenția. Are o poveste deosebită. Este măgărița turmei, are vârsta de peste 20 de ani și pare vedeta fermei. Horațiu mi-a povestit că i-a fost alături de la început.
Matilda a cărat mieii fătați pe câmp, laptele de la oi, a fost mereu în fruntea turmei, știe potecile, drumurile din zonă. Matilda nu este de vânzare, e prețuită și îngrijită. Va rămâne lângă oi, lăsată să pască, să se bucure în voie. Ne întoarcem, iar în depărtare văd pe cineva. Se apropie încet. Este Monica, soția lui Horațiu, cea care îi este alături în viață, în munca de zi cu zi, la bine, la greu, este jumătatea lui, femeia care i-a născut doi copii minunați. Sunt oameni simpli, care au înțeles că doar muncind poți reuși. Au reușit? Da, fără discuție, nu mă înșel când afirm asta. Felicitări, Horațiu!
Felicitări Horațiu! Felicitări și pentru Monica! Să fiți sănătoși!