Este devreme, puțin trecut de ora șapte, iar în piața agroalimentară din zona centrală a municipiului Zalău este forfotă mare. M-am trezit cu noaptea-n cap să ajung aici așa devreme. Mi s-a spus că se va întâmpla ceva. Intru și văd cel puțin 15-20 de oameni care așteptau la rând. Nu, nu se dădea nimic gratuit. Am fost luat în primire de inginerul Ioan Cherecheș, bunul meu prieten. Voia să îmi arate că nenorocita asta de pandemie nu poate rupe încrederea dintre producător și client, acolo unde această legătură există. Da, într-adevăr, lumea aștepta să cumpere de la un producător care vine aici doar o dată pe săptămână.
Mi-am scos reportofonul din geantă și am intrat în vorbă cu cei care așteptau la rând. Un domn respectabil m-a salutat și mi-a spus că vine la același cumpărător de aproximativ 20 de ani. „De 20 de ani cumpăr de la acest fermier. Și în dimineața asta am venit după lapte, brânză și frișcă, uite, după smântâna asta. Sunt proaspete. Asta nu înțeleg mulți. De asta cumpărăm de aici, la supermarket stau cu săptămânile pe raft. Îl cunoaștem pe acest producător, vine doar o dată pe săptămână cu ceea ce obține acasă, la fermă”, îmi spune bărbatul care își aștepta rândul. Dincolo de vitrină, o doamnă își pregătea cele trebuincioase pentru a începe vânzarea. Smântâna era pe masă, laptele era pregătit, brânza fusese așezată. Un alt cumpărător, o altă poveste. „Vin aici în fiecare săptămână. Cumpăr de la acești producători pentru că aduc lapte proaspăt și smântână. Iau și frișcă. Sunt de calitate. Avem încredere, de aici cumpărăm de ani de zile”, îmi spune un alt cumpărător. Gata, a început vânzarea. Pachetele cu brânză ajung la cumpărători, frișca este pusă în borcan, iar sticlele cu lapte ajung la cei care așteaptă. E o dimineață mohorâtă, dar frișca va îndulci orice urmă de amărăciune din cafeaua zilei. Mă retrag ușor, oamenii s-au apropiat de vitrina cu produse. Zâmbitoare, femeia care vinde îmi arată frișca, se întinde, pare grasă. Nu sunt pofticios, dar momentul acela m-a băgat în draci, mi-a anulat orice urmă de reținere, voiam să iau linguroiul și să mă înfrupt din nenorocita aia de frișcă. Părea atât de bună și sunt sigur că era gustoasă. Mă calmez și mă retrag în colțul vitrinei. Oamenilor le vine rândul, fețele lor sunt zâmbitoare, satisfăcute. Nu i-am întrebat de prețuri, nici nu contează. La mijloc e încrederea, iar încrederea nu prea are preț în acest caz. Un domn cu o căciulă neagră aduce ceva de afară, par niște pachete în care se află sticle cu lapte, brânză și smântână. Inginerul Ioan Cherecheș îi face un semn, iar bărbatul se apropie. E fermierul, cel care îngrijește animalele de la care provin toate bunătățile astea. Îl salut și începem să povestim.
Laptele și pasiunea pentru animale
„Mă numesc Florin Porumb, sunt din satul Vădurele și venim aici în fiecare săptămână cu produsele lactate pe care le obținem în mica noastră fermă. Aducem lapte, smântână, brânză și ouă. Am 20 de vaci și 10 bivolițe. Am început cu mult timp în urmă și de aproximativ 20 de ani vin la piața din Zalău cu produsele noastre. Venim aici o singură dată pe săptămână. Suntem producători locali și nu producem în cantități mari. Aducem la piață ce obținem într-o săptămână de muncă. Laptele este proaspăt, este laptele de seara și de dimineața. La început a fost doar pasiune, iar apoi am mers mai departe, ne-am dezvoltat. Muncim în familie. Mă ajută soția și copilul. Asta facem și din asta trăim, iar acești oameni au încredere în noi. Îi vedeți, nu? Oamenii au văzut că avem produse bune, curate, avem toate autorizațiile necesare, am fost și verificați și e normal să fie așa. E o muncă grea, dar ne place. Ne trezim pe la 5 dimineața și ne culcăm seara, la 11-12”, îmi spune Florin.
Toți vor să mănânce, dar cu munca e mai greu
Florin are o singură supărare. Nu găsește oameni care să îl ajute la muncă, oameni care să muncească în ferma sa. „Nu găsim oameni, vrei să-i plătești, dar degeaba. E greu mai ales vara pentru că e mult de muncă. Nu mai este cine să aibă grijă de animale. Toți vor la oraș, la birou, la căldură. Nu se poate așa. Ne descurcăm cum putem. Ai și rezultate dacă muncești cu pasiune. Uitați, îi vedeți pe acești oameni? Eu nu îi pot obliga să cumpere de la mine. Cumpără pentru că le plac produsele noastre, au încredere și vin la noi de 20 de ani. Iar noi nu trebuie să-i dezamăgim”, îmi explică Florin. Se scuză, trebuie să plece. Mai are de adus niște lapte din mașină. E grăbit, e ziua în care își primește răsplata pentru munca depusă. Mă uit la ceas. E aproape ora opt. Plec, trebuie să ajung neapărat la o ședință plictisitoare. N-am ce face, asta îmi este meseria și este frumoasă mai ales atunci când descoperi oameni simpli, oameni care nu se plâng, sălăjeni care tac și fac. Pe ei nu-i deranjează nici pandemia, nici postările pe facebook. N-au timp de aiureli, n-au timp de facebook.
Felicitari, Adriane pentru articol!
Felicitari, Adriane, pentru articol, pentru imaginea surprinsa!
E bun, ziaristul! În sfârșit! Pagini de roman de vacanță, reconfortant și drăguț!
Reclamă ieftină!
FELICITĂRI FAMILIEI DIN VĂDURELE FELICITĂRI CUMPĂRĂTORILOR CARE STIU SĂ APRECIEZE PRODUSELE DE CALITATE ,PRODUS ROMÂNESC .MĂ INTREB CE FAC ORGANELE ABILITATE PENTRU CRESCĂTORII DE ANIMALE ,APAR O SERIE DE LEGI ABERANTE PROMOVATE DE OAMENI CARE NU AU VĂZUT ANIMALE NUMAI IN POZE(LEGEA PORCULUI)E.C.T.
D-le Ziarist , LEGILE sunt bune cand sunt initiate de catre specialisti , pe domenii dar cu o conditie : sa porneasca de jos im sus cu legea porcului si de sus in jos cu legile pentru oameni.
FELICITARI pentru d-l PORUMB din Vadurele , succes si d-lui Razvan in promovarea si descoperirea producatorilor autohtoni ,poate vor lua exemplul si alte judete ,iar autoritatile se vor gandi si la modalitati de sprijin pentru acesi oameni , adevarati patrioti.