Înainte și după viață

De ani buni am mai multe abonamente de telefonie pe numele meu: copil, mamă, soție. Nu mai am ce face cu unul și am hotărât în luna decembrie a anului trecut că trebuie să îl închid. Desigur, plata era la zi, abonamentul ieșise de ani și ani din perioada contractuală obligatorie. Deci, teoretic, renunțarea la abonament trebuia să fie o chestiune ușoară. Am făcut solicitarea necesară și mi s-a comunicat că nu se poate anula pe loc abonamentul, ci voi fi sunat de un reprezentant al companiei de telefonie. Am așteptat cumințel câteva zile și da, într-o zi am fost sunat de o tipă de la furnizorul de servicii telefonice. M-a întrebat de ce vreau să renunț la abonament. I-am răspuns că nu mai am ce face cu el și că persoana care îl utiliza a decedat, iar eu am tot dreptul să îl închid pentru că îmi aparține, este plătit și a ieșit din perioada contractuală. A început femeia să îmi spună că nu ar trebui să îl închid, că îmi oferă reduceri, telefoane, servicii, avantaje, chestii, preț mai bun etc. I-am mulțumit, dar am refuzat. Mi-a spus că îl închide. După o săptămână primesc un telefon de la un tip de această dată, tot de la compania de telefonie. Povestea s-a repetat și cu el. După încă o săptămână m-a sunat o altă tipă. La fel, m-a ofertat de m-am tâmpit. Pe toți trei i-am rugat să mă lase în pace, le-am spus că nu vreau nimic, nu vreau telefoane în rate, nu vreau reduceri, oferte, doresc doar să îmi închidă abonamentul. Cu toate acestea, alți doi agenți m-au sunat cu aceeași poveste. Mă consider un om cu cei șapte ani de casă, dar când am primit al șaselea telefon pentru aceeași porcărie, întregul meu bun simț s-a dus dracului. N-am văzut în viața mea mai mare disperare de la o firmă de telefonie, aproape că am ajuns la granița cu abuzul, cu hărțuirea, nu îmi vine să cred că un amărât de abonament a devenit atât de important într-o ditamai firma care a acaparat România în telefonia mobilă. Degeaba le-am spus insistenților că nu mai are cine să folosească abonamentul meu, că utilizatorul a murit, nu, ei au continuat să vorbească, să îmi ofere. Mă gândesc dacă în locul meu era o persoană vârstnică, o persoană care ceda presiunilor și cine știe ce accepta, ce telefon, ce serviciu îi era băgat cu forța pe gât. Am impresia că trăim într-o țară cu tot mai mulți sociopați și obsedați de bani. Știți care e chestia faină? Exact comportamentul insistenților m-a făcut ca după două decenii să mă gândesc serios la un alt furnizor de telefonie. Desigur, să nu vă închipuiți că o să le pese, nici vorbă. Uneori am impresia că lumea începe să se destrame, calitatea umană se duce rău în jos și tot ceea ce vedem în fața ochilor sunt banii. În rest, despre politică nu vă mai scriu, sunt scârbit. Parcă așteptam de la liberali să iasă cu un candidat, în perioada asta, pentru Zalău, dar deocamdată e liniște și pace. Ciudat, foarte ciudat.