Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este evenimentul central al vieţii pământeşti a Mântuitorului, evenimentul unic din istoria lumii și în același timp evenimentul cental al vieții tuturor creștinilor. Ea cuprinde întreaga omenire pentru că, prin Răscumpărarea realizată de Hristos, omul este eliberat din robia păcatului, egoismului și a morții.
Învierea Domnului este minunea minunilor pentru cosmos; ea – zice Părintele Dumitru Stăniloae – „este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanța ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă și se poate întâmpla în univers”. Pe de altă parte, Învierea rămâne un eveniment absolut supra-istoric, care a pătruns însă și a marcat profund și definitiv istoria, dându-i sens și final, rămânând supra-istorică și istorică în același timp.
Sărbătorită de fiecare dată în anotimpul care ne descoperă întreaga frumusețe a creației lui Dumnezeu, în plenitudinea ei, Învierea lui Hristos aduce în sufletele noastre o mulțime de sentimente alese, o bogăție a darurilor: învingerea morții, iertarea păcatelor, bucuria, pacea.
„Bucurați-vă!” – a fost îndemnul Mântuitorului către femeile mironosițe și, prin ele, către noi toți. Bucuria este un sentiment de împlinire, de mulțumire. Îndată după aceea, Iisus le-a dat îndemnul: „Nu vă temeţi!”, înțelegând că Învierea Domnului izvorăşte bucuria şi curajul. Curajul e o virtute creştină, o virtute morală, pe care dorim cu toţii să o avem, pentru că numai aşa ne putem manifesta credinţa noastră în Mântuitorul, Care a zis: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Nu din puterea noastră ne bucurăm şi ajungem la netemere, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, şi mai ales pentru credinţa noastră, câtă o avem, în Hristos Cel Înviat.
Pacea, este un alt dar minunat al Învierii. După învierea Sa din morţi, de fiecare dată când S-a întâlnit cu ucenicii Săi, Domnul Hristos a zis: „Pace vouă!” Domnul Hristos nu numai că i-a salutat pe ucenici prin cuvintele: „Pace vouă!”, ci le-a şi dat pacea Sa. De altfel, Domnul Hristos spune despre bucurie şi despre pace că sunt lucruri pe care El le dăruieşte, și anume, înainte de sfintele Sale pătimiri, în cuvântarea de despărţire: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Dacă lumea oferă daruri obişnuite, pământeşti, Hristos oferă pacea Sa, care este mai presus de orice dar, pacea prin care darurile celelalte primesc valoare.
Pacea și bucuria, prin Învierea lui Hristos, devin parte a vieții noastre, pentru că am primit siguranța că nu vom muri definitiv, ci vom învia la viața veșnică, Învierea lui Hristos descoperind valoarea vieții umane. E pace-n cer și pe pământ, așa cum se exprimă George Coșbuc: „Prin pomi e ciripit şi cânt/Văzduhu-i plin de-un roşu soare/Şi sălciile-n albă floare/E pace-n cer şi pe pământ/Răsuflul cald al primăverii/Adus-a zilele-nvierii”.
Această stare de bucurie și pace adusă de Învierea lui Hristos la nivelul întregului cosmos, trebuie mai ales să se răsfrângă la nivel personal.
Învierea nu trebuie să rămână doar o comemorare, ci, ca eveniment, că prăznuire, că trăire, Învierea este sărbătoarea care nu trebuie să se sfârșească niciodată, mai ales în aceste zile de încercare.
De aceea, la Slujba Învierii, auzim acest îndemn la bucurie, pace și dragoste: „Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem “fraților” și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!”
Pr. Dr. Ionuț Pop
Vicarul Episcopiei Sălajului
