D`ale Europei…

Daniel Săuca Mai sunt câteva luni până la alegerile europarlamentare. Nici măcar partidele nu par foarte interesate. Oricum, nu se grăbesc. Singura chestie politică oarecum mai interesantă e „transferul” comisarului euro-sălăjean Corina Crețu din „ograda” PSD în cea a partidului lui Victor Ponta, fost și actual pesedist de frunte. Oricum, nu interesează pe mai nimeni numele viitorilor eurodeputați români. Poate numai pe cei în cauză, exclusiv datorită sumelor frumușele primite pentru „prestația” în „legislativul” european cu trei sedii. Și apoi, ce treabă au politicienii noștri cu mersul Uniunii Europene? Unii…

Mai mult...

Infractorii au tupeu. Și semnalizează…

Știți ce poate fi mai greu de suportat decât prostia? Da, ați ghicit, prostia agresivă. Dacă ne uităm cu mult în trecut, nu cred să descoperim vreun moment în istoria țării noastre, în care România să fi fost vreodată mai vulnerabilă în faţa infractorilor, decât este ea acum. Mai mult de-atât, oricât ne-am strădui să căutăm acul în carul cu fân sau, mai exact, să căutăm paiul din ochii ungurilor sau a polonezilor, nu există nicăieri în Europa o asemenea situaţie ca în România, mai precis un asemenea atac al…

Mai mult...

Ne mănâncă haitele de câini. Așa, și?

Ne omoară câinii. Ne mănâncă de vii, la propriu. Sălajul riscă să devină un județ cu o faimă tristă și pe acest segment. Este cunoscut cazul zălăuanului care și-a găsit sfârșitul mâncat de viu de doi câini din rasa Cane Corso, la marginea orașului, în urmă cu doi ani. Nicio măsură concretă nu a fost luată, pe segment legislativ sau la nivelul autorităților, iar cazurile noi, firește, au apărut. De la cele mai puțin dramatice, dar suficient de grave, cum a fost cel al zălăuancei pe care a tăbărât, anul…

Mai mult...

Speranţa moare ultima!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la semenii aflaţi în suferinţă, la oamenii dragi, pentru care uneori chiar nu poţi să faci nimic, îmi dau seama cu adevărat că suntem ….nimic . În general nu conştientizăm că dintr-un pitic poţi să fii mare sau să ajungi sus, iar de sus poţi să cazi chiar foarte uşor s-ajungi…minuscul.  Sunt atâtea exemple în jurul nostru! Insensibil mai trebuie să fie omul, vizitatorul, care ajunge într-un spital, într-un  salon de muribunzi şi să nu ofere măcar compasiune celor care…

Mai mult...

Confuzia dintre pulan și stilou

Îmi amintesc cu plăcere de filmele geniale cu Louis de Funès, din seria Jandarmul din Saint Tropez ( capodopere ale comediei – Jandarmul se Însoară, Jandarmul și Jandarmerițele, le știți, pentru au făcut istorie) și atunci când vreau să am de-a face cu umor de calitate avându-i ca protagoniști pe jandarmi, către aceste filme mă îndrept. În rest, m-aș bucura ca această “aripă” a Internelor să fie ceva mai responsabilă și mai inspirată, mai puțin disperată în a-și atrage simpatii prin modalități demne de Cascadorii Râsului – secțiunea începători, prin…

Mai mult...

Câteva întrebări de Ziua culturii

Daniel Săuca Nici în 2019, de Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, cu excepția câtorva media (o excepție fericită rămâne Radio România), nu s-a prea discutat public despre Cultură, în integralitatea ei (chiar dacă poate fi percepută ca năucitoare). De la Zalău, din sălbăticia Sălajului, vă (re)aduc în atenție opinia că Ziua Culturii Naționale nu înseamnă numai Mihai Eminescu. Ziua Culturii Naționale ar trebui să vorbească și despre toți lucrătorii din instituțiile publice de cultură, despre toți artiștii (instrumentiști, vocali, vizuali ai) țării, despre rapsozii și meșterii populari, despre profesorii și…

Mai mult...

Vor să pună botniță presei

După ce a conștientizat că România rămâne de la o zi la alta tot mai pustie, mai precis fără plătitori de taxe și impozite (din care să-țiprimească ei salariile), acest “geniu” de la Finanțe, ministrul Eugen Teodorovici, a făcut toate demersurile pentru a limita dreptul la muncă în străinătate pentru cei plecați. Și, cum inepțiile individului nu ar fi fost suficiente, Teodorovici vrea acum să pună botniţă presei, să astupe gura ziariştilor care îi incomodează pe actualii guvernanţi. Dacă vă aduceți aminte, la finalul anului trecut, ministrul Finanţelor Publice din…

Mai mult...

Europa, dragostea mea

Dincolo de discursurile apoase și dezlânate ale politicienilor „made în Romania”, la evenimentul fără precedent desfășurat joi, la Ateneul Român, preluarea conducerii Consiliului Europei, pentru o jumătate de an, a avut și momente reușite. Oficialii europeni au dovedit nu doar că au fler, știu ce și cum să puncteze, au proprietatea vorbelor, dar mai ales faptul că știu limba română, rostind discursuri prin care au spus, într-adevăr, ceva. Ceea ce le dorim și alor noștri. Lăsând la o parte turuiala insipidă, cu iz comunist și fad a excelenței noastre Dăncilă…

Mai mult...

Când puţin înseamnă aproape totul

Am avut bucuria să ajung şi anul acesta, la ţară, la bunica. Înainte şi după Crăciun. E singură,  se gospodăreşte cum poate, are o pensie infimă, din care ’’se descurcă’’.  Cel  puţin aşa zice ea!  Mereu  îi dă Teodorei, fiicei mele, câţiva bănuţi, cât poate. Îl plăteşte colinda,  pluguşorul  şi ţine mereu cont de multe şi nu uită: de ziua ‘’fetii’’, de începerea  şcolii, de începerea  vacanţei  şi de multe altele. ‘’Atenţiile’’ ei  am încercat să le compensez cu diverse bunuri  necesare în mica-i  gospodărie: un bax de ulei, un…

Mai mult...

„Anul Cărții”

Daniel Săuca A apărut în Monitorul Oficial, de câteva zile, Legea 357/2018 pentru instituirea anului 2019 ca „Anul Cărții” în România. Legea zice cam așa: „Cu prilejul sărbătoririi «Anului Cărții» se organizează evenimente culturale dedicate acestei inițiative” și că „Autoritățile administrației publice centrale și locale pot acorda sprijin logistic și/sau financiar, după caz”. Mai la vale, în actul menționat se afirmă: „În «Anul Cărții» se lansează Programul național «România citește», denumit în continuare Programul. Programul se va desfășura în cadrul unităților de învățământ primar și gimnazial și presupune organizarea de…

Mai mult...

De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi rămas?

Am citit zilele trecute un articol extraordinar, scris cu emoție și pricepere de Mihaela Moldovan, jurnalist de marcă din Sălaj, o profesionistă pe care nu am avut ocazia să o cunosc până acum. “Cum m-am decis să plec din România, la mai puţin de un an după ce m-am întors” – un titlu care te îndeamnă, fie și doar din curiozitate, să parcurgi rândurile care cuprind bucuriile, realizările, curajul, speranțele, dar și marile sacrificii care vin la pachet cu multe neajunsuri, pe care orice român care a făcut acest pas…

Mai mult...

O ocazie unică

Pentru a nu știu câta oară, am intrat într-un nou an decisiv pentru români. Un an din care, după toate probabilitățile, România va ieşi mai șifonată decât a intrat. După cum probabil știți, țara noastră a preluat, pentru prima dată de la intrarea sa în UE (și probabil pentru ultima), preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, pe care o va preda la finele lunii iunie Finlandei. La prima vedere, ar putea fi, evident, o ocazie unică de a ne mai repara puțin din imaginea şifonată în ultimii ani de lupta…

Mai mult...

Medicamentul din camera secretă

Nu sunt suficiente şuturile în fund pe care vârstnicii noştri le primesc, sistematic, de la toate structurile, ministerele sau oricare altă entitate statală românească. Noi metode de „exterminare în masă” sunt puse în practică în tot mai multe domenii, multe dintre ele strategic alese. Din păcate, acestea beneficiază de sprijinul sau acordul tacit al unor oameni a căror meserie este aceea de a ajuta, a face bine şi a oferi cea mai bună soluţie pentru ca un client – pacient să plece mulţumit şi nu cu teama că va muri…

Mai mult...

Copilul care nu și-a dorit jucării

Nu-mi dispare din memorie imaginea unor copii pe care, ani la rând, i-am vizitat “acasă” la ei, într-o localitate din Muntenia, Valea Plopului. Un loc de poveste care ar merita nu un editorial, ci o carte, prin oamenii care „sfințesc” acel loc, prin ceea ce se întâmplă acolo, prin poveștile de viață ale fiecărui suflet care a crescut și s-a format acolo, într-un loc numit pe bună dreptate „acasă”. La Valea Plopului am fost, începând din 1992, din primul an de facultate, periodic, timp de peste zece ani. Mai târziu,…

Mai mult...