Te iubesc ca să ma iubești asa cum te iubesc eu. Și când partenerul nu mai stă, “copilul” interior poate înlocui obiectul asupra căruia să am puterea. Această nevoie de putere vine dintr-o lipsă de putere într-un “atunci și acolo”.
Mai mult...
Daniel Mureşan Se sting încet ecourile campaniei prezidențiale (dacă o putem numi așa), însă nu pentru mult timp, acușica încep celelalte. Partidele, care mai de care, se lăudau că sunt de stânga sau de dreapta. Că ei sunt buni și ceilalți răi. PNL și USR spun că sunt de dreapta, iar PSD de stânga. E clar că nu e așa. Primele două partide sunt de stânga europeană, dar încă e greu să recunoască. Probabil din cauza faptului că „stânga” pare compromisă în ochii electoratului. Dar nu e stânga din era…
Mai mult...
Ruşinea cea mare nu este aceea că speli pe jos într-un centru comercial, toaletele într-un cinematograf ori vasele într-o bucătărie de restaurant, ci nemunca, lenea, judecata strâmbă. În rest, orice muncă este nobilă şi poate să arate la un moment ca o “brăţară de aur”.
Mai mult...
Daniel Mureşan Recent am citit un studiu despre trăsăturile genetice și comportamentul ardelenilor și oltenilor. Nu vă spun rezultatul cercetărilor, cred că îl intuiți singuri. Se comentau asiduu rezultatele, de parcă ar avea vreo relevanță în plan socio-politic. O încercare palidă de a contracara retorica naționalistă, ce prinde tot mai multe aripi pe mioriticele plaiuri. Se făceau corelații negative sau pozitive între cele două populații, mai mult în termeni biologici, fără a se stabili existența sau lipsa dinamicii socio-culturale. Un individ sau un grup poate evolua cultural într-o perioadă de…
Mai mult...
Mi se întâmplă tot mai des să constat, cu îngrijorare parcă, cum viața trece rapid și cum timpul se scurge cu o repeziciune incontrolabilă. Constat că zilele de naștere, sărbătorile în special Crăciunurile, vin, parcă, mai repede an de an. Ce repede trece timpul! Nu mai suntem oamenii de ieri, de acum o săptămână, de acum cinci ani. Chiar dacă uneori, într-un an calendaristic, zilele sunt lungi, anii trec repede. Acum la final de 2019 am realizat, la fel ca în alți ani, că primavara se transformă atât de repede…
Mai mult...
Daniel Săuca Constat, nu fără supărare, că în mai toată media (evident, și în mare parte din cea sălăjeană) se preiau fără un minim discernământ critic „știrile” furnizate în diverse laboratoare ale puterii (nu numai politice). Mass-media pare captivă definitiv propagandei, manipulării, agitației deșănțate. Ce să (mai) înțeleagă cititorii, privitorii, ascultătorii dacă jurnaliștii, editorii (mai există?) nu își pun ei măcar magica întrebare: chiar așa o fi? În continuare, în mileniul III, în anul 2019, spațiul media e burdușit de „știri” ori dintr-o singură sursă (de multe ori incertă) ori…
Mai mult...
– Ce te-ai face tu fără mine?!, îi zice consoarta celui pe care îl bandajează după ce, tot ea, l-a dotat pe acesta cu un cucui în creștetul capului. Aşa este: ce ne-am face fără ele?
Mai mult...
Mă dădeam eu mare, cândva, pe la colegi și prieteni cum că – vezi Doamne – „gata cu carnea!”, gata cu “ororile” gastronomice! Caltaboşul, sângeretele şi chişca, ciolanul afumat, “unghiile” toba, cârnaţii: Adio! Gata cu clisa şi cu sarmalele, stop la pita cu unsoare care, din copilărie mi s-a imprimat cred la nivel celular în mine, atât de mult îmi plăcea! În fine, gata cu toate, mi-am zis eu într-o bună zi, însă după un chinuitor interval de timp care a durat vreo 20 de ore, am capitulat. M-am predat…
Mai mult...
Vestea că România a obţinut cel mai slab punctaj din ultimii nouă ani la PISA şi că avem un analfabetism funcţional ridicat de 44 la sută, în creștere mare față de anul 2015 când a fost de 39 la sută, nu mă surprinde. Sunt părinte și înainte de toate vorbesc zilnic cu copilul meu, poate unul dintre miile de analfabeți funcționali, viitorul acestei țări. Un analfabet funcțional educat în învățământul românesc de stat! E foarte deschis și îmi povestește ceea ce face la școală. Îmi spune mereu la ce materii…
Mai mult...
Daniel Săuca 30 de ani de presă liberă în România. Suntem tot mai puțini, dar, miraculos sau nu, supraviețuim. Nu mai știm exact cine sunt ziariștii/ cine este ziaristul, dar, spre surprinderea multor casandre, „noul jurnalism”, on-line, nu a câștigat războiul (competiția?) cu cel „tradițional”. Poate nu e vorba de niciun conflict. 30 de ani de jurnalism liber în România. Tot fără o lege a presei. Rămân la opinia, scrisă și spusă de multe ori în acești ani, că, așa cum este reglementat domeniul audio-vizual, trebuie reglementat și spațiul publicațiilor…
Mai mult...
N-am crezut că într-o zi de 1 Decembrie, cineva îmi va umple ochii de lacrimi într-un mod pe care nu l-aș fi bănuit și nu mi l-aș fi dorit vreodată. Nu pentru că aș fi impasibil sau că aș uita ce înseamnă această zi pentru noi toți. Privind însă către oficialitățile astea ale noastre, de pe tot cuprinsul României, care în cele mai multe cazuri nu fac decât să mimeze o stare și să ne umple capul de vorbe goale, am realizat an de an că nu știu sau nu…
Mai mult...
Asumarea unui eșec, mai ales a unuia de proporții, ca să nu spun a celui mai mare eșec din cariera unui politician, reprezintă dovada fundamentală că ești un om politic adevărat. Recunoașterea în fața oamenilor pe care îi conduci a unei înfrângeri uriașe, admițând cu sinceritate și curaj faptul că și tu ai contribuit, chiar și obligat oarecum la acest șir de greșeli care au dus către eșec reprezintă o formă de demnitate pe care mulți politicieni nu o au. L-am văzut, zilele trecute, pe președintele Tiberiu Marc, venit singur…
Mai mult...
Puterea alcoolului, mai ales a celui contrafăcut, prost, toxic, a ajuns una care a crescut precum Greuceanu din legendă. Şi, aşa cum “putere” nu înseamnă, în multe cazuri, o virtute, un atribut demn de laudă sau care poate aduce beneficii, şi în cazul consumului de alcool, mai ales pe un fond social ori psihologic cu probleme, este cel mai sigur punct de plecare către dezastre la nivel micro şi macro social. Violenţa în familie, căsnicii ajunse pe muchie de cuţit, femei terorizate psihic ori bătute crunt, copii care trăiesc şi…
Mai mult...
Ana Berar De fapt ar fi mai corect spus toamna vrajbei noastre, pentru că în anul acesta, Anno Domini 2019, toamna s-a lungit în mod ireal. Dar vrajba a fost mai prezentă ca oricând. S-au dezlănțuit patimi, s-au consumat energii, s-au certat părinții cu copii. S-a mințit mult, s-a dezinformat grosolan. Ne-am segregat în două tabere, care nu doar că nu își mai vorbesc unii cu alții, dar nici măcar nu se mai ascultă. Fiecare și-a luat în brațe argumentele. Ne uităm la posturi de televiziune diferite, care ne spun…
Mai mult...