Trezește-te, române!

Omul trebuie să priceapă că face pușcărie sau plătește o amendă cât 20 de salarii dacă nu respectă ceea ce se ordonă, pentru că, asta e, ne convine sau nu, doar ordinele ne mai pot feri în această fază de o tragedie națională. Suntem într-o fază pe care, din păcate autoritățile nu o anunță cu subiect și predicat și știm cu toții bine că, având în vedere trendul ascendent îngrijorător al numărului de cazuri, într-o situație grea către gravă. Cu recomandări nu facem nimic, iar autoritățile trebuie să conștientizeze acest lucru și să se miște într-un sens ferm, mai restrictiv, până nu o luăm razna cu numărul de cazuri. Imaginați-vă ce presiune, care va duce inevitabil la un colaps al sistemului medical, ar putea însemna o creștere, începând de săptămâna viitoare, a cazurilor cu câteva sute pe zi…

Mai mult...

Există viață și după coronavirus

Daniel Mureşan Florența, primăvara anului 1348. Ca să scape de epidemia de ciumă, trei băieți și șapte fete se refugiază la o vilă din apropierea orașului și petrec zece zile de distracții și dezmăț. Comic sau nu, era un fel de izolare din acele vremuri. Oricum, frumoasă izolare! Poate ați recunoscut că este vorba despre celebrul roman Decameronul. Giovanni Boccacio, autorul romanului, zugrăvește cum nu se poate mai bine atmosfera din acea vreme din nordul Italiei: Ce alta aș mai putea să spun decât că urgia cerului în parte poate…

Mai mult...

Ne-au ajutat să nu murim. Să-i ajutăm să trăiască!

Câteva comentarii la un articol apărut în cotidianul la care scriu, cu privire la apelul prefectului către persoanele care se întorc din zone declarate roșii sau galbene de risc epidemiologic, mi-au stârnit consternarea. Sub pătura confortabilă a anonimatului, mai mulți comentatori, compatrioți români, sunt de părere că granițele trebuie închise pentru ca cei din afara lor să nu se mai întoarcă în România, “să ne infecteze”. Desigur, m-a cuprins mâhnirea, dar și frustrarea. Pentru că acestea sunt simptomele firești ale neputinței. Da, reacțiile unui om neputincios care nu poate să…

Mai mult...

De ce doar copiii vor să devină gunoieri?

Imaginați-vă un singur scenariu dintre sutele posibile un singur angajat al societății care ne ridică gunoiul în oraș să se îmbolnăvească, Doamne-ferește, în acest context pandemic grav pe care îl traversăm. Toți, fără excepție, vor fi trimiși în secunda imediat următoare acasă în izolare sau în spații de carantină, după caz. Se pune fireasca întrebare: Ce facem? Ce ne facem? Despre lucrătorii de la salubritate – gunoierii – cum i-a botezat societatea, în editorialul de astăzi.

Mai mult...

Din vremea coronavirusului (II)

Daniel Săuca S-a instituit starea de urgență. Nu avem ce să facem decât să avem încredere în autorități, chiar dacă, nu în puține cazuri, din păcate, nu transmit tocmai încredere. Repet și eu îndemnul să fim cu toții responsabili. Și cât mai calmi cu putință. Acum vom vedea, în vremuri grele, cum se comportă fiecare dintre noi. Să avem încredere unii în ceilalți. Chiar și cu cei mai mari dușmani. Cei care vor scăpa vor vedea o altă lume. Poate mai bună decât cea de ieri. Am teoretizat și eu…

Mai mult...

Speranța nu se anulează

Omul a dovedit de-a lungul timpului că nimic nu-l poate determina mai mult să se întoarcă, smerit, la adevăratele valori ale vieții, decât o situație grea ce poate degenera în una disperată. Nimic nu te poate face să te gândești, suficient de adânc încât să realizezi cu adevărat că în afară de sănătate nimic nu contează cu adevărat decât văzându-te în pragul unei situații critice…

Mai mult...

Frica

Ana Berar E ca și coronavirusul. Nu o vezi. Nu o simți. Cel puțin nu la început. Se instalează subtil și, ca o amibă, ocupă toate spațiile din corpul tău. O simți prima dată în stomac, pe care ți-l face ghem. Când începe să se împrăștie de acolo o simți brusc peste tot. Dar abia când devine o gheară care iți strânge pieptul știi că a pus stăpânire pe tine. O vezi și la cei din jurul tău. În ochii ce te privesc, eventual peste mască. O intuiești în gesturi.…

Mai mult...

Prevenție și responsabilitate

Daniel Mureşan De-a lungul veacurilor, omenirea a stat sub semnul epidemiilor. A fost malaria, tifosul, holera, ciuma, gripa spaniolă sau, nu demult, SIDA. Cele mai multe provocate, întreținute și răspândite de om. În final, mai devreme sau mai târziu, aproape toate au avut leac, au fost domolite. Acum însă este era internetului, a dezinformării și a isteriei. Au apărut poveștile fantastice, iar primul rezultat a fost golirea rafturilor din magazine. Mulți acuză presa că panichează, că induce o stare de nesiguranță. În ziua de azi oricine își face cu câțiva…

Mai mult...

Din vremea coronavirusului

Daniel Săuca Lumea deja s-a schimbat. Rămâne de văzut dacă și românii. Și liderii lor, mai mari sau mai mici. Ion M. Ioniță în „Adevărul”: „Şcolile au fost închise, adunările publice anulate, la fel evenimentele sportive, culturale. Sunt măsuri foarte bune, dar ele trebuie comunicate şi explicate cât mai mult de instituţii credibile. Poate va fi nevoie şi de alte măsuri, legate de carantină, pregătirea unor spaţii de acordare a asistenţei medicale, izolarea unor localităţi sau a unor regiuni. Cine ar mai avea credibilitate dacă ar suprapune şi o campanie…

Mai mult...

9 de după 8 Martie

“Femeia e… femeie, nu-i aşa? Ştie, poate mereu, e capabilă domnule, ce să mai vorbim! Şi nu, nu se „epuizează” niciodată. E o permanentă certitudine, e acolo, ştim noi că ele sunt mereu în acel “acolo” dar pericolul cel mai mare este acela că ne-am obişnuit cu acest gând”, mai auzim sau…ne auzim spunând deseori.

Mai mult...

Despre 8 Martie și viruși

Ana Berar Îmi place începutul de martie. Pentru că începe să se simtă primăvara, să plesnească mugurii, să înflorească ghioceii. Și să fim sărbatorite noi, femeile. Tot mai mult percep începutul lui martie ca pe o sărbătoare. Pentru că orașul se umple de tarabele cu mărțisoare, pentru că e animație și flori, multe flori. Ani la rând nu mi-am pus niciun mărțișor la rever, mi se părea pueril. Dar de câțiva ani am revenit la obiceiul copilăriei și unul, doar unul, poate primul care se nimerește, poate unul mai special…

Mai mult...

Gunoaiele

Aşa cum niciodată nu e prea târziu să înţelegi, când faci un rău, că trebuie să te schimbi. Poate că unii se vor schimba, iar gunoaiele omniprezente în multe locuri sau blocuri din oraşe, din natură, de pe marginea drumurilor, vor ajunge acolo unde le este locul, duse de ei și nu de vânt.

Mai mult...