Vouă chiar nu vă este rușine?

Daniel Mureşan Au fost Colectiv, Giulești, Piatra Neamț. Acum, Institutul Matei Balș. Oare câte vieți trebuie să se mai sfârșească în ghearele nepăsării, ale politicienilor hulpavi, ale unui sistem bazat pe amatorism și interese, ale improvizațiilor de tipul – de ce să pui un șurub dacă merge legat cu sârmă? Am obosit să mă mai revolt pentru cei care mor nevinovați în spitale, pe șosele sau cărora le puteau cădea tavanul în cap în buricul municipiului. Eu mă revolt, tu te revolți, multă lume se revoltă, dar nu se schimbă…

Mai mult...

Vacciniada. Alte fragmente din haos

Daniel Săuca „Facebook a obţinut venituri peste aşteptările analiştilor în trimestrul patru al anului trecut, susţinute de creşterea cheltuielilor pentru publicitate de către companii, pentru a profita de sezonul cumpărăturilor de iarnă care au avut loc în mare parte online din cauza pandemiei de coronavirus, transmite Reuters” (news.ro). Era culmea să fi obținut venituri sub așteptări. Cu siguranță, multe mari companii transnaționale sunt câștigătoarele pandemiei din perspectiva veniturilor. Și profitului. Evident, și companiile producătoare ale vaccinurilor anti-covid 19. În timp ce, de pildă, statele sunt tot mai datoare. Oare cum…

Mai mult...

Taci și zi “Doamne ferește!”

Cine va răspunde dacă moare cineva? De ce trebuie mereu să fim doar noi cei care mai atragem atenția, iar ceilalți tac mâlc, pentru că, desigur, se supără primarul, președintele, prefectul sau dirigintele de șantier? Cei care se tot supără pe noi și ne toacă pe la colțuri ar trebui să se trezească și, înainte să se supere, să fie conștienți că atunci când aducem în fața cititorilor asemenea situații deosebit de grave, o facem și pentru binele lor.

Mai mult...

Nuiaua papală

Daniel Săuca Parcă nu mi-a venit să cred zilele trecute când am citit știrea difuzată de Vatican: Papa Francisc i-a îndemnat pe jurnalişti să facă anchete pe teren şi să nu rămână doar în faţa calculatorului, avertizând asupra riscului informaţiilor neverificate difuzate pe reţelele de socializare. „Criza presei riscă să ducă la o informaţie fabricată în redacţii, în faţa calculatoarelor, a ecranelor agenţiilor de ştiri, a reţelelor de socializare, fără a mai merge pe străzi, fără a mai întâlni persoane pentru a căuta poveşti sau a verifica la faţa locului…

Mai mult...

Dor de normalitate

Ana Berar Facebook mi-a amintit ce făceam acum un an. 24 ianuarie era într-o vineri, așa ca a fost un weekend lung, numai bun de un city-break. Îmi place jocul ăsta de întoarcere în trecut, de raportare a mea, cea de acum, la cea care eram în urmă cu un timp. Încerc să pun lucrurile în context, să îmi amintesc ce se întâmpla în lume pe-atunci, cu ce haine mă îmbrăcam. Ce planuri aveam. De obicei e mult mai interesant cu cât e mai departe în timp momentul la care…

Mai mult...

Despre prietenie

Daniel Mureşan “Să fim recunoscători oamenilor care ne fac fericiți. Aceștia sunt grădinarii fermecători care ne fac sufletele să înflorească”, spunea Marcel Proust, și mare dreptate avea. În vremurile acestea tulburi, prietenii au început să însemne o fotografie la profilul de Facebook și statusuri din care aflăm ce mai fac. Trăim cu senzația că sunt lângă noi, dar nu i-am întâlnit demult. Ne întâlnim tot mai rar cu prietenii față în față, relațiile interumane devin tot mai superficiale. Nici înainte de pandemie nu era mult diferit. Toți cei de pe…

Mai mult...

Masculii & femelele alfa ale politicii. Alte fragmente din haos

Daniel Săuca S-a dezumflat și scandalul iscat, stârnit, provocat de Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, care a afirmat recent, printre altele, că Ludovic Orban ar trebui să-și dea demisia din fruntea partidului. R. Bogdan regretă exprimarea cu „i s-a umflat capul”: „E o exprimare căreia trebuia să-i găsesc niște sinonime. Asta cu masculul alfa, lupul alfa e ok, dar am folosit la un moment dat o exprimare care nu mă caracterizează și ar fi trebuit să găsesc alta, legată de i s-a umflat capul. Nu e caracteristică limbajului meu, e un…

Mai mult...

Bugetarul nu crede sclavului de la privat

(…) Acest stat, „paralel” cu orice strigăt al celui care muncește, bagă pumnul în gura celor din sectorul privat, ca să nu-și uite vreo clipă statutul de sclav. Bugetarii ies în stradă: desigur, au acest drept; altceva nu-i privește, nu-i interesează și pe undeva e firesc în contextul social pe care am ajuns să-l trăim. De ce le-ar păsa? Așa cum “bogatul nu crede săracului și sătulul nu crede flămândului”, nici bugetarul nu crede celui de la privat, pentru că statul a reușit cu pași mărunți dar siguri să producă această scindare cu consecințe dezastruoase în viețile unor oameni a căror unică vină este aceea că muncesc și vor să trăiască decent.

Mai mult...

Eliminarea memoriei

Daniel Săuca Astăzi, „memoria” se poate stoca și pe unități portabile, din ce în ce mai minuscule. E încorporată și „memoria lumii”, e poate numai „memoria individuală”. Oricum, memoria poate fi păstrată ori ștearsă. Fără durere. Nu e nevoie, de pildă, de o operațiune de „mankurtizare”. Romanul „O zi mai lungă decât veacul” de Cinghiz Aitmatov a dezvăluit legenda: tortura prin care un prizonier uită totul esențial și devine un sclav „perfect”. Un personaj fără memorie. Veți zice că nu există nicio legătură între memoria umană vie și memoria „salvată”…

Mai mult...

Viața, o permanentă așteptare

Nu știu alții cum sunt, dar eu, de când a început perioada asta haotică, numită pandemie, parcă sunt într-o continuă așteptare. Și dacă mă uit în timp, înapoi, realizez că viața este, de altfel, o continuă așteptare. În venele noastre parcă s-a injectat într-un ritm regulat “serul așteptării”, care ne face în primul rând să sperăm, dar și să fim uneori răbdători și alteori  nerăbdători. Când suntem mici, preșcolari, aşteptăm să începem şcoala, apoi liceul sau facultatea. Apoi așteptăm să terminăm studiile și să urmăm cursul firesc al vieții. Mereu…

Mai mult...

Veșnica Mărie, întotdeauna cu altă pălărie

Daniel Mureşan Odată cu anul 1990, am crezut că principalele personaje ale scenei politice românești se vor schimba radical. Ceva-ceva simțeam că se schimbă, dar totul era o amăgire. A venit anul 1996 cu Convenția Democrată. Dezamăgirea era și mai mare. Peste tot apăreau conducători din linia a doua a PCR, lideri UTC sau directorași lingușitori din fabrici. Era ca la județeana de partid din 22 decembrie 1989, unde, încet-încet, apăreau tot ei. Se victimizau, mințeau și înjurau comunismul. Atunci i-am spus unui amic cu care eram în zonă –…

Mai mult...

Câte întrebări, câte incertitudini…

Daniel Săuca Îmi aduc aminte cu nostalgie de vremurile, nu demult apuse, în care nu exista internet, nici telefonie mobilă, și nici telefonia fixă nu era foarte dezvoltată (am prins și perioada când vorbeai de la Poștă, nu numai la țară). În 25 ani am ajuns la telefonie mobilă și internet cât cuprinde, smartphone-uri, 4G/5G, social media, televiziune prin cablu, youtube, canale de streaming etc. Cine își mai aduce aminte de cabinele telefonice de pe stradă? Și cele cu fise și cele cu cartele? Să se fi întâmplat prea repede…

Mai mult...

Sticlele goale – „aurul” vremurilor ceaușiste

Cei mai măricei ne amintim deseori cum, pe vremuri, aveam grijă de sticlele goale ca de ochii din cap. Și de borcane și borcănele, la fel. Că erau de ulei ori de bere sau Cico – le spălam bine cu dero de rufe dizolvat în apă caldă și lăsat într-un borcan pe marginea chiuvetei de la bucătărie, pentru că nu exista detergent de vase în anii 80, erau două-trei sortimente, însă mai degrabă găseai aur pierdut pe stradă decât asemenea produse în magazine. După ce erau curățate, sticlele și borcanele și așezate în cămară, până când se strângea un stoc considerabil.

Mai mult...

De Ziua Culturii Naționale 2021

Daniel Săuca 15 ianuarie ne găsește iar departe de Eminescu, de poezie, de cultură, în general. Pandemia apasă și asupra culturii. Nu doar pandemia. Nu de puține ori, epidemia cu noul coronavirus e o scuză. Tu mai ai chef să citești în vremurile astea? Sau: cine mai are timp să citească? Firește, nu e vorba numai despre lecturi. Un amic sublinia dramatic: s-a stopat tot ceea ce era pentru sufletul omului. Poate nu chiar s-a stopat: s-a „mutat” în online. Unde e prea multă înghesuială, bulibășeală, dezordine axiologică. Așa e…

Mai mult...