Țăranul – talpa țării

Silvia Bodea Sălăjan Motto: ”Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru numeni” (Maica Tereza) Țăranul era foarte afectuos față de animalele din gospodăria sa, pe care le trata cu un fel de duioșie și umanitate cum rar întâlnești și între oameni. O parte din farfuria lor de mâncare o dădeau câinelui, pisicii sau puilor de animale. Pentru animalele adulte, hrana era depozitată în condiții bune, să nu mucegăiască, să nu umble șoarecii peste ea, pentru că animalul simte și nu o mănâncă,…

Mai mult...

Viitorul țării?

Daniel Săuca Nu numai în perspectiva demografică a profesorului universitar Vasile Ghețău, viitorul țării e sumbru. Poate în acest sfârșit de săptămână veți citi articolul dsale publicat recent pe contributors.ro, preluat și de hotnews.ro. Aici, redau scurte fragmente: „Dacă privim la perspectivele populației rezidente din sursele cele mai autorizate (Eurostat, Divizia de Populație ONU, Institutul Național de Statistică, Centrul de Demografie al Academiei Române) imaginea viitorului populației țării este sumbră, tristă. Totul este extrem de complicat prin acumulări negative de durată și pare fără ieșire prin depopulare galopantă în plină…

Mai mult...

Pentru cine bat clopotele

Ana Berar Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. Și, de aceea, niciodată să nu întrebi ”Pentru cine bat clopotele?” Ele bat pentru tine – Ernest Hemingway Privesc împietrită și cu stomacul strâns fotografiile cu sutele de afgani înghesuiți în cala avionului C-17. 640 de suflete. Bărbați, femei și copii. Majoritatea bărbați. Am mărit fotografia și le-am privit fețele. Nu știu pe ce criteriu au fost aleși, nici nu are vreo importanță… ei sunt norocoșii care au reușit să plece. Cu hainele de pe…

Mai mult...

Cine pierde? Câștigă cineva?

Daniel Săuca Nu pot să nu (mai) scriu despre campania electorală din PNL. Urmăresc, de voie, de nevoie, viața politică românească de mulți ani. Chiar dacă sună patetic, mă interesează viața partidelor pentru că viitorul țării mele depinde și de ce fac sau nu fac liderii politici ai patriei, mai mari sau mai mici. Altfel, îmi aduc aminte de parcă a fost ieri de alegerile dintr-un partid care azi nu mai există decât printr-o ștampilă, partid aflat în perioada 1996-2000 la putere și care a reușit „performanța”, din cauza luptelor…

Mai mult...

Morală şi moralitate

Daniel Mureşan De-a lungul vremii, am cunoscut numeroase personaje, politice sau nu, ce vremelnic au fost şefi. Mulţi dintre ei nişte neica-nimeni experţi doar în linguşeli sau la fofilat prin ungherele vieţii. Indivizi urbanizaţi forţat, produşi de o oligarhie falsă, fără niciun merit. Pe oportunist îl recunoşti mai întâi prin ţinută. Orice ai pune pe el, tot de la second pare că e. Mai apoi, îţi dai seama cu cine ai de-a face după felul cum urlă. El doar aşa se poate impune. Ca să dea bine la prostime, musai…

Mai mult...

Noi fragmente din haos

Daniel Săuca Mai vorbește cineva despre legea presei? Destul de probabil, nici în viitorul îndepărtat subiectul nici măcar nu va fi dezbătut public. Au câștigat adepții „autoreglementării” și partidele care nu doresc să reglementeze acest „sector” al societății. Așa, de culoare, în plină perioadă de concedii: „Problema presei azi este că toţi actorii implicaţi – jurnalişti, patroni, clienţi de publicitate – au cam uitat care le e locul şi rolul (…) Dacă ne dorim mecanici buni, profesori buni, zugravi buni, medici buni, de ce vrem să avem ziarişti proşti?”, spune…

Mai mult...

Despre păstrarea memoriei colective

Daniel Săuca Pierderea memoriei colective a fost o problemă, destul de probabil, de la facerea lumii știute. Periodic, de mii de ani, se încearcă „rezolvarea” problemei, ba prin istorie și istorii orale, ba prin tot felul de scrieri, înregistrări ce mai nou au luat chipul internetului și televiziunii. Și, totuși, oricâte documente despre istoria, memoria noastră comună sau a altora s-ar produce, tot uităm. Ori nu ne mai pasă, nu ne interesează memoria colectivă, istoria unei țări, a unei comunități sau a unei familii. Destul de probabil, aceasta este explicația…

Mai mult...

Preţioasa linişte

Fiecare își cunoaște motivele de tulburare. Poate fi dificil să te bucuri de liniște într-o vreme în care știrile rele au devenit zgomotul de fond al vieţii de zi cu zi. Ce bine e să fii indiferent! Cred că uneori fiecare simte nevoia de un moment de liniște, de un moment în care să nu audă ce spun alții, un moment în care fiecare să fie “el cu el”. Trebuie să ne imaginăm câteva clipe în care toată agitația și nebunia care se întâmplă în jurul nostru, dispare! Câteva clipe…

Mai mult...

Pastile sau hapuri

Daniel Mureşan Ţara asta frumoasă este tot mai des inutil populată de politicieni de carton, devenind insuportabilă în încrâncenarea ei de a deveni europeană. La Palatul Victoria stă cocoțat al enșpelea guvern la ceas de criză. O criză perpetuuă ce nu mai suportă vreo analiză. Doar câteva pastile, călduroase, de vară. * Mult trâmbițata restructurare a sistemului bugetar rămâne doar pe hârtie. Guvernul nu are nicio scuză că nu a început o astfel de acțiune. Trebuie doar voință. De unde? * Reforma și ajutorul post-covid, tot la stadiul de deziderat.…

Mai mult...

Sexu` și genu`. Noi fragmente din haos

Daniel Săuca Mari, mari zoale, tulburări: „Ministerul de Interne, lămuriri despre buletinul electronic. De ce a fost înlocuit «sex» cu «gen» și de ce nu apare tricolorul”. Chestorul Cătălin Giulescu: „Orice opţiune este posibilă în privinţa termenului «sex» . Vom analiza cu atenţie şi la final vom trage nişte concluzii. Este posibil ca la final termenul să fie sex. În concluzie, orice opţiune este posibilă” (libertatea.ro). Cine mai poate să spună că România nu e țara tuturor (im)posibilităților. Viața bate filmul….european: „Centrele de informare turistică se dovedesc a fi inutile…

Mai mult...

Guma de șters regretele

Toată lumea știa că urmează o mare nuntă, însă condiția pentru participarea la petrecere era, firește, secretul evenimentului. Am ales nașii, am pregătit meniul, mesele erau niște pături pe care aveam să ne așezăm într-o poiană din apropierea blocurilor. Niciun părinte nu a aflat ce avea să se întâmple într-o dimineață de august, atunci când ai noștri erau la muncă. Ne-am îmbrăcat în costumele pe care le aveam de la Casa Pionierilor – eu aveam niște nădragi mov, de la un curs de dans, Carla purta o rochie cu volane, ca o varză, peste care mai pusese o perdea iar pe cap un voal uriaș făcut din hârtie igienică albă – o raritate pe atunci.

Mai mult...