Categorie: Editorial

Cornel Codiţă Deşi mi-au fost o viaţă-ntregă unelte nedespărţite, mi-au deschis miraculoase ferestre către lume, m-au ajutat să înţeleg, s-au jucat uneori cu virtuozitate pe corzile sensibilităţii mele, scoţînd la iveală cînturi pe care nu le-aş fi putut închipui altfel niciodată, relaţia mea cu cuvintele a fost mereu una umbrită. Non-solară, dacă vreţi. O dată, datorită vinovăţiei originare pe care cuvintele o poartă, dovedită matematic, aceea a implacabilei lor trădări faţă de sens. Pentru asta, dacă nu de tot, puţin, puţin le mai poţi ierta. Doar nu ele s-au inventat…

Mai mult...

Daniel Mureşan Tot mai multă lume îmi spune în ultima vreme că trebuie să fim patrioți, să ne iubim țara. Dar majoritatea au un șablon la patriotism: steagul, România – buricul lumii și urâtul de unguri. Sigur, nu e ceva rău să-ți afișezi drapelul țării, mai ales de ziua națională. Dar să-l afișezi la o casă dărăpănată, cu gardul aproape jos, cred că e doar fudulie ieftină. Mai vezi prin oraș, mai ales pe la instituții, drapele rupte, decolorate, care numai a patriotism nu apare. Sau stegulețele puse la mașină…

Mai mult...

Daniel Săuca „Marcel Ciolacu: Sper ca în săptămânile următoare să trecem în Parlament o lege cu pensiile speciale care este constituțională și nu creează un haos în România / Dacă luăm ad literam ce ne-am asumat în PNRR depopulăm justiția, armata, serviciile, sistemul de ordine publică” (g4media.ro). Păi, atunci, normal, să nu luăm ad literam ce ne-am asumat, să le șmecherim, să nu depopulăm justiția, armata, serviciile și sistemul de ordine publică. Trăiască și înflorească pensiile speciale și popularea! Costi Rogozanu: „Paradoxul românesc: în loc să protestăm, am ajuns să…

Mai mult...

Recunosc, sunt de modă veche și uneori am idei preconcepute. Tocmai am terminat de editat o știre, primită de la poliție, cu privire la elevii chiulangii, care au fost găsiți de polițiști în timpul orelor de curs, prin baruri, localuri și alte „încăperi”. N-am rămas surprinsă pentru că și eu, la rândul meu, în vremea școlii, se întâmpla să mai lipsesc de la câte o oră – două, mai ales în anii terminali. Nu mi-am făcut din asta un obicei și poate uneori mi se părea că sunt „cool” dacă…

Mai mult...