Categorie: Editorial

Cornel Codiţă Cuvântul, ciudat şi nu tocmai uşor de pronunţat, ascunde un conţinut fascinant. Are rădăcină în greaca veche. De acolo l-au importat romanii şi, generoşi cum îi ştim, l-au lăsat moştenire mai tuturor celor care şi-au format limbile moderne pe calapodul limbii latine: francezi, spanioli, italieni, români, catalani. Până şi englezii, corciţi oleacă cu nobilimea franceză, mai pe la începuturile civilizării lor post-antice şi pre-moderne, ba chiar şi ruşii îl au în vocabular, nu chiar întâmplător. El face trimitere la o practică din trecutul îndepărtat al artei şi trudei…

Mai mult...

Adrian Lungu Am participat în calitate de jurnalist la reuniunea de vârf a țărilor membre în Formatul B9, o structură a statelor din flancul estic al NATO. I-am ascultat cu atenție pe toți. Trebuie să ne întărim, să ne apărăm, să ne convingem că e mai bine, că suntem în siguranță. Nimic concret, doar discursuri, parcă aceleași discursuri despre crima pe care o comite Rusia. Da, chiar cred că este o crimă, iar criminalii trebuie să plătească. În fine, ziua a trecut, iar seara am vrut să mă bucur de…

Mai mult...

Daniel Săuca O nouă minivacanță binecuvântează România. A început deja, firește. Nu-i vorbă, destui bugetari sunt într-o minivacanță continuă, dar să nu generalizăm. Nu-i frumos. Problema, zic unii, e că țara dansează după ritmul bugetarilor. Într-un fel, e de înțeles. Și multa ipocrizie din spatele așa-zisului război dintre privați și bugetari. În plină zăpăceală politico-grevistă, mă gândeam cum se va implementa la noi săptămâna de lucru de patru zile. UE vrea. Dar noi? Eu zic că, totuși, e de bine. Luni oricum nu se întâmplă nimic deosebit. Joi va fi…

Mai mult...

Cornel Codiţă Galeria americanilor, cu remarcabile pedigriuri intelectuale şi de statură publică, angajaţi (nu este treaba mea să aflu cum!) în serviciul de propagandă al Moscovei putiniene este, dacă nu chiar foarte largă, cu siguranţă remarcabilă: John Mearsheimer, Henry Kissinger, Naom Chomski şi mai nou Jeffrey Sachs. Părintele falimentarei „terapii de şoc”, aplicată pe spinarea şi aşa şubredelor economii statal-centralizate ale ţărilor din fostul „lagăr socialist”. Consecinţele economice, sociale şi politice ale acestei „operaţiuni speciale” iniţiate la începutul anilor 90, cel puţin în Rusia post-sovietică, au contribuit decisiv la ascensiunea…

Mai mult...

Daniel Mureşan Grevă, grevă și iar grevă. Toată lumea e agitată – profesori, elevi, părinți, politicieni, presă, societate civilă. Liderii de sindicat au simțit că le iese treaba și joacă tare, nefiind dispuși la compromisuri. Sigur, în centrul sistemului educațional este elevul, pe care profesorii trebuie să-l servească. De aici și acuza asupra profesorilor, că greva e împotriva interesului major al elevului. Parțial adevărat, deoarece greva este în favoarea elevului, care ar putea primi o educație mai bună. Fără cea mai mică intenție de a provoca animozități în rândul diverselor…

Mai mult...

Adrian Lungu Nevoia m-a dus zile la rând prin câteva spitale clujene. M-am dus cu speranța că voi da peste niște unități moderne, cu oameni primitori, în locuri unde ordinea și corectitudinea sunt punctul forte. Am fost dezamăgit de mai toate locurile. Îți dai seama de ce ai acasă abia când te duci și vezi ce e în altă parte. Da, munca de jurnalist m-a dus și în alte spitale din țară. Am fost la Oradea, în Baia Mare, chiar și la Cluj și Timișoara. Vreți părerea mea? Mă puteți…

Mai mult...

Cătălin Avramescu Românul are o vorbă. „Nu le nimereşte, dar le potriveşte!”. Aşa se petrec lucrurile, uneori, şi în relaţiile internaţionale. Principalele state ale lumii libere, reunite în Grupul G-7, au programat o întâlnire la Hiroshima, în Japonia. Iar China comunistă, în căutare de tovarăşi de drum, a programat şi ea, cam în aceeaşi perioadă, o întâlnire cu şefii a cinci state din Asia Centrală. Un contrast mai puternic era greu de imaginat. Printre cei cinci cetăţeni ai Asiei Centrale se numără şi Shavkat Mirziyoyev, preşedintele Uzbekistanului, unul dintre cele…

Mai mult...

Cornel Codiţă Sunt sigur, Urmuz însuşi ar fi rămas stupefiat, definitiv confuz şi n-ar fi putut găsi o asociaţie de idei, cât de originală şi ruptă de logică ar fi fost ea, capabilă să se măsoare cu realitatea în care vieţuim. O floare şi doi grădinari, o realitate şi doi primari! Oameni aflaţi în funcţii publice, cu răspunderi administrative, politice şi legale cât casa, cu bugete la dispoziţie şi afaceri pe picior mare, încă şi mai mari, cu puteri de decizie asupra calităţii vieţii a sute de mii, dacă nu…

Mai mult...