Categorie: Editorial

Am alergie la tăieri şi tăieturi. De la înţepatul porcului în grumaz şi până la conotaţia, chiar mai sinistră, pe care “tăierea” o are, de nişte ani buni, în vieţile românilor. Tăieri de salarii, de burse, de alocaţii, de drepturi, când e vorba, fireşte, de omul “simplu”. Tăieri de pensii, de ajutoare sociale, de subvenţii absolut necesare şi de multe, nenumărate alte tăieri. Nu cred că sunt singurul care intră în trepidaţii, şi de grija zilei de mâine dar şi de furie, când aude de eternele tăieri, ca soluţie unică…

Mai mult...

A trecut şi Ziua Naţională, aşa cum toate trec cu o nedreaptă repeziciune şi odată cu ele, trece şi timpul nostru. Era inevitabil ca la o astfel de sărbătoare, anumite feţe publice să nu se dea în stambă, fiecare cu potenţialul de penibil de care dispune. De la (h)artişti şi până la comercianţi, de la înalţi demnitari, până la politruci şi de la uriaşi prea-sfinţiţi până la cititorii de promptere pe la tv, cu mic cu mare, a dat fiecare cu mămăliga în geam după posibilităţi. Nu pot să nu…

Mai mult...

Daniel Săuca Nu ne mai bucurăm nici măcar de Ziua Națională a României. A trebuit să jelim, ipocrit, după victimele de la „Colectiv” (nu că nu ar trebui, dar excesul de ipocrizie dăunează grav sănătății… societății). Nu peste tot. În unele orașe din țară s-au „ținut” spectacole în cinstea Zilei Naționale, în altele, nu. Ca pe la noi, prin România: unii zic că da, alții zic că nu; unii zic că e voie, alții că nu. Am rămas cu defilările, ca pe vremuri nu demult apuse. Singurele „bucurii” par delațiunea…

Mai mult...

     Ne mai este dragă România? Mai avem puterea, rabdarea, înţelegerea pentru relele şi nedreptăţile pe care ea ni le oferă, prin cel puţin o parte dintre cei care o reprezintă la nivel înalt? Mai putem zâmbi şi vorbi cu mândria care, ca popor, ne caracterizează, atunci când le povestim şi străinilor despre ea ? Tot mai greu de spus, de simţit sau de arătat şi altora, aceste sentimente. România e frumoasă, mereu a fost şi da, este şi acum. Pământul, încă plin de bogăţii, apele limpezi, munţii care…

Mai mult...

Privind în jur, dialogând cu alţii, am ajuns la concluzia că educaţia e facultativă. Ne doare gura, uneori, să salutăm şi să schiţăm un zâmbet în colţul gurii mai ales atunci când ne întâlnim cu diferite persoane pe care nu le prea simpatizăm. Ne este greu să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoi şi de cele mai multe ori suntem imuni. Ne amintim de oameni doar atunci când auzim că au plecat, dar şi atunci îi cinstim cu un mesaj pe Facebook. Parcă suntem dispuşi să dărâmăm mult şi să…

Mai mult...

Daniel Săuca Un prieten îmi spunea ieri că lumea e bolnavă de democrație. Era supărat. Intenționa să organizăm comemorarea unui om de cultură sălăjean. S-a opus familia unui asemenea gest firesc. Asta e. Niciodată nu poți fi sigur de relația cu posteritatea. Așa că e bine să-ți rezolvi această posibilă relație din timpul vieții. Printre bolile societății și ale tale. Și ale celor din jurul tău. Printre milioanele de bolnavi (sursă sigură de îmbogățire, ca și serviciile funerare). Tot mai mulți (chiar dacă nu recunosc) sunt bolnavi la cap. Bolnavi…

Mai mult...

Aşa cum şi preşedintele Iohannis a declarat săptămâna trecută, referitor la schimbările care trebuie să se producă în fiecare partid, se pare că acest avertisment pentru cei direct vizaţi, venit din tot mai multe părţi inclusiv pe fir prezidenţial, a început să-şi facă efectul. Preşedintele Klaus Iohannis a atras aşadar atenţia, cu câteva zile în urmă în discursul de după ceremonia de investitură a noului guvern, că românii şi-au pierdut încrederea în clasa politică şi că, pentru a merge înainte şi a recăpăta credibilitatea, partidele trebuie să se „cureţe”, să scape…

Mai mult...

  O colegă din presă a întrebat, la lansarea proiectului cu acest nume (care sună) frumos, „-Dar până acum nu au contat?” Cred ca am fi foarte trişti să aflăm că nu am contat sau nu prea am fost luaţi în seamă atunci când a venit vorba de viaţa noastră, ca cetăţeni, de proiectele care se implementează şi din banii noştri sau pentru deciziile care se iau la nivelul celor care ne conduc. Dacă a fost şi aşa, să fie păcatul cui trebuie. Cert este că astăzi, a fost lansată…

Mai mult...

    Nu fac parte din categoria cârcotaşilor puşi pe criticat şi împrăştiat „vibraţii” negative la fiecare pas, indiferent despre ce e vorba. Încerc, atât cât pot, să acord măcar un minimum de încredere şi înţelegere, mai ales conjuncturilor sau persoanelor aflate într-o situaţie de început. A trecut un an, bătut pe muchie, de când Klaus Iohannis a fost ales în funcţia cea mai înaltă din stat. Milioane de oameni şi-au pus speranţele în el, mulţi au crezut în el însă, ce-i drept mai puţini, au fost rezervaţi şi au…

Mai mult...

Daniel Săuca La ora când scriu aceste rânduri așa-numitul Guvern Cioloș nu a primit votul Parlamentului. Mari surprize nu se anunțau (poate doar numărul de propuneri de miniștri), așa că au venit pe lume aceste rânduri „supărate”. Dincolo de aspectul să-i zicem patriotic – local (da, este adevărat, dragi conjudețeni, Dacian Cioloș este sălăjean de-a nost!), povestea noului Executiv e tragi-comică. Pasul în spate făcut de „marile partide”, prestația lamentabilă a câtorva candidați, lipsa de viziune din pretinsul program de guvernare, negocierile politice pentru un posibil guvern „tehnocrat” ne-au (re)…

Mai mult...

   Chiar şi cu gafa de proporţii făcută de naiba ştie cine, la întocmirea „Listei lui Cioloş”, încă nu mi-am pierdut definitiv speranţa că, gafă după gafă, Executivul va avea totuşi o soartă mai bună în final, şi prin el, şi noi, ăştia de ne uităm de acasă la alegerea prafului. Odată cu anunţarea listei a început, fireşte, jupuirea de vii pe toate canalele tv a numiţilor listaţi, care-ce a făcut prin viaţă, cu cine e combinat, a început scormonirea trecutului şi a albumelor cu „chipuri” de pe facebook. De la…

Mai mult...

  Suflarea politică românească îmi dă din ce în ce mai mult senzaţia că îşi lăfăie existenţa în lumi paralele. România e una pe la tv sau în scaunele pluşate ale Parlamentului, şi alta în realitate. Ţara noastră, aşa cum este ea sub talpa oricărui localnic sau trecător şi nu cum se afişează prin pliante, spoturi publicitare sau pe holurile marilor instituţii, este un sat uriaş, care trăieşte, speră şi se chinuie în aceleaşi nesfârşite timpuri grele. Vremurile de răstrişte, generaţiile de sacrificiu, sărăcia, lipsurile, toate aceste denumiri grele ca…

Mai mult...