Curvăsăria politică şi poporul-piftie

Mai sunt trei săptămâni până la debutul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Disperarea a cuprins toată suflarea politică, indiferent de culoare, valoare ori… dosare. Pe principiul prostului de pe facebook care se trezeşte urlând de durere la dispariţia unei personalităţi de care n-a auzit niciodată, cum că “îi mor valorile”, capii politici au demarat o acţiune de pescuit personalităţi sau pseudovedete, întrucât, spun ei, mulţi dintre cei vechi „nu mai corespund nevoilor partidului” sau „au plecat de bună voie din partid”, lăsându-l, subit, fără valori. Dacă stai să-i asculţi pe cei…

Mai mult...

Un editorial ratat

Daniel Săuca Pentru rubrica de astăzi mi-am propus să scriu despre campania electorală, despre candidați. Mi-am propus. N-a ieșit niciun rând mai „serios”, probabil și pentru că nu „văd” nimic nou, interesant, salutar nici în privința candidaților, nici a programelor electorale, nici a partidelor. Așa că m-am întors la/în mine însumi, o întoarcere, oricum, mai suportabilă decât cea la jenantul spectacol politic. Vă ofer, în chip de editorial ratat, un fragment dintr-un interviu, de asemenea ratat. Adică interviul cu pricina nu va apărea niciodată întreg, pentru că nu l-am terminat…

Mai mult...

Amăgiri electorale cu repetiție

Cu obstinație, din patru în patru ani, înaintea alegerilor parlamentare, războiul promisiunilor electorale dă în clocot, astfel că principalii protagoniști de pe scena politică își prezintă, după posibilități, programele de guvernare. PSD şi PNL, pentru că despre ele discutăm în acest moment, au început să arunce în spațiul public tone gunoaie, sub formă de angajamente, care mai de care mai bombastice, însă ce ne interesează pe noi, ăștia mai pricăjiți, sunt “creşterile de venituri şi tăierile de impozite”. Și ce poate fi mai important pentru ei, politrucii, înainte de alegeri,…

Mai mult...

Politica într-o ureche: Mike Tyson în Senat

Politicenii noştri (parte din ei, mă rog) au mai făcut o dată dovada capacităţii lor cognitive, a ideaţiei strălucite şi a respectului pe care îl au faţă de cele mai importante instituţii ale statului. Vizita unui mare sportiv internaţional în România s-a transformat într-un circ total, din care nimeni nu s-a ales, în final cu nimic. „Nimeni” – adică cei neimplicaţi, mulţimea. Foloase au tras, grăsane şi consistente, cei implicaţi. Indiferent care a fost motivul pentru care Tyson a ajuns în România, fie că e politic, fie comercial, ambele au…

Mai mult...

Guvernul, părinţii şi activităţile sportive

Guvernul a aprobat în penultima zi a lunii septembrie o serie de măsuri pentru a încuraja implicarea copiilor şi tinerilor în activităţile şi competiţiile sportive, din dorinţa de a-i motiva să practice cât mai mult, în cadru organizat, educaţie fizică şi sport. Sunt voci care afirmă că, pentru a redresa corabia sportului din România este nevoie de o politică de stat, iar un început pare să fie deja în acest sens. Potrivit noilor reglementări, Programele Sportive Naţionale vor fi promovate, dezvoltate şi implementate prin competiţii sportive organizate cu sprijinul direcţiilor…

Mai mult...

Sezonul protestelor

Apropierea alegerilor a reprezentat dintotdeuna un prilej pentru lucrătorii din sistemul bugetar să îşi strige numulţumirile. Înainte de orice scrutin, salariaţii din Sănătate, din administraţie şi din învăţământ anunţă cu surle şi trâmbiţe că le-a ajuns cuţitul la os, se plâng de cât de greu le este la serviciu în condiţiile în care sunt remuneraţi cu lefuri de mizerie. Înainte de scrutinul pentru locale, funcţionarii din administraţia publică urlau cât îi ţinea gura că vor boicota alegerile dacă nu se elimină discrepanţele salariale. Nu au făcut-o. Ba chiar au bătut…

Mai mult...

Despre nevoia unei legi

Daniel Săuca Mă mai întâlnesc cu unii, cu alții. Mi se reproșează, ca de obicei, una, alta. „Presa scrie”, „am citit în presă”, „de ce nu luați poziție”… Oare chiar toți cei care lucrează în „presă” se pot numi jurnaliști? Oare chiar nu se pot respecta minime reguli, să le spun deontologice? Cât de educat e „marele public” pentru „presa tradițională”, onestă? Întrebările rămân multe. Pentru cei interesați reiau câteva prevederi ale Codului deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă, unul din codurile destul de cunoscute printre ziariști.…

Mai mult...

Până şi valorile sunt trecute la etcetera

Îl cheamă Alexandru Bologa. Alex, cum îi spun prietenii şi apropiaţii. Unii îl consideră clujean, dar e sălăjean de-al nostru, din satul Derşida (comuna Bobota). A avut o copilărie greu de explicat în cuvinte. A rămas complet nevăzător la vârsta de 7 ani, iar părinţii l-au părăsit, plecând la muncă în străinătate. Se spune că „esenţele tari se ţin în sticluţe mici”, iar Alex Bologa ne-a demonstrat că, în ciuda handicapului pe care-l are, este unul dintre elementele de bază ale sportului din România. Că diferenţa dintre olimpic şi paralimpic…

Mai mult...

De la dezbatere la sentinţă sau… cum să nenoroceşti oamenii în direct la TV

Ce mi-a fost dat să văd la televizor serile trecute mi-a confirmat o dată în plus faptul că avem un spaţiu media nu numai tendenţios, în cea mai mare parte, ci şi extrem de periculos. Disputele aprinse provocate de moartea unui om – situaţie asupra căreia ar fi absurd să ne pronunţăm în lipsa unei anchete amănunţite – au atins apogeul la un post de televiziune care e mereu acolo şi aici, oriunde, omniprezent: moarte şi hoţie să fie, că sentinţele şi concluziile le pun tot ei, în direct. Toate acestea…

Mai mult...

E momentul lui Cioloș!

Faptul că premierul Dacian Cioloș se bucură de simpatia majorității românilor nu mai este o noutate pentru nimeni. Evident, popularitatea sălăjeanului se bazează, într-un procent destul de important, pe neimplicarea acestuia în gunoiul ce acoperă cam toată sfera politică românească. Totuși, trebuie să recunoaștem că, încă de la începutul mandatului său în fruntea Guvernului, știam că este doar o chestiune de timp până când Dacian Cioloș își va face publică afinitatea politică. Din păcate sau, de ce nu, din fericire, ce-i drept mai mult forțat de împrejurări, a sosit momentul…

Mai mult...

Renunțăm la alegeri?

Daniel Săuca Văd, citesc, aud. În stânga și în dreapta. Înainte și înapoi. „Ce încredere să avem în politicieni?” „Toți sunt la fel”. „Toți parlamentarii sunt la fel”. Aproape toată media susține, interesată sau nu, această stare de neîncredere, de repulsie a multora dintre români față de așa-numita clasă politică. Ce-i drept, mulți politicieni, prin comportamentul lor iresponsabil, întrețin starea menționată. Nici instituțiile, de tot felul, nu sunt mai darnice cu românii din perspectiva „încrederii”. A apărut și „sezonul” așa-zișilor tehnocrați, care se jură că nu sunt politicieni, dar se…

Mai mult...

De la Barbu citire sau cum să iei eroii la mişto

Am trăit să o aud şi pe asta: “Profesia de politician este una mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan”. Această propoziţie a fost extrasă din puţul adânc al gândirii senatorului Daniel Barbu și îmbrâncită în eter, pe toate posturile radio-tv. La o oră de maximă audienţă, parlamentarul ne-a adus în case un putpuriu de elucubraţii, spunând iniţial că meseria de politician este mai dificilă decât cea de miner, adăugând ulterior faptul că aceasta este mai grea şi decât cea de militar aflat pe front. Lăsând la o parte faptul că, oricum…

Mai mult...

“Senat” – soluţie pentru scoaterea petelor

Organul reprezentativ suprem al ţării, aşa cum povesteşte Constituţia despre Parlament, a ajuns să reprezinte doar o masă de oameni, 600 şi-un pic, reuşind din ce în ce mai greu să facă faţă spălărilor de păcate şi pete (inclusiv de sânge) cu care acest for se confruntă. Cu puţine excepţii – toţi sunt o apă şi-un pământ. Parlamentarii nu mai fac faţă cu apăratul de interese şi spălatul de păcate, acolo, în propria grădină. Celelalte activităţi, obligaţii, îndatoriri pe care le au prin faptul că se găsesc acolo pe nişte…

Mai mult...

Şi cu voleiul ce faceţi, domnule Vişan?

Marius Morar Au apus, de foarte mulţi ani, vremurile când echipa naţională de volei a României, indiferent că e vorba de cea feminină sau masculină, a obţinut rezultate notabile la un turneu final de Camionat European, Mondial sau chiar la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Naţionala masculină are trei prezenţe la Jocurile Olimpice, ultima în 1980, la Moscova, de unde, „tricolorii” s-au întors cu medaliile de bronz. Cea mai bună performanţă la masculin s-a realizat în ’63, în cadrul Campionatului European desfăşurat la Bucureşti, România devenind atunci campioană europeană. În…

Mai mult...