Categorie: Editorial

Daniel Săuca Prin 2011 scriam la rubrica de față textul de mai jos, articol „prins” și în una din cărțile mele de publicistică. Îl reiau, în mai 2017, cu câteva mici adăugiri, cu dezamăgirea că, într-un fel, „am avut dreptate”. Oricum, România mea chiar nu mai există. România voastră? România mea nu (mai) seamănă cu a voastră. Pentru că nu (mai) există. România ideală? Poate. Patria supremă? Probabil. „Divagaţiile” lui Cioran, de la 24 de ani, prinse în „Schimbarea la faţă a României”, se încheie cam aşa: „De nu vom…

Astăzi este ultima zi în care se mai pot depune cereri pentru acordarea ajutoarelor de adaptare excepționale destinate producătorilor de lapte. Plăţile se efectuează până la data de 30 iunie 2017, potrivit APIA. Hotărârea nr. 211/2017 privind distribuirea unei sume pentru producătorii de lapte din suma stabilită în anexa la Regulamentul delegat (UE) 2016/1.613 al Comisiei din 8 septembrie 2016 de prevedere a unor ajutoare de adaptare excepționale destinate producătorilor de lapte și fermierilor din alte sectoare de creștere a animalelor a fost publicată în Monitorul Oficial în 12 aprilie.…

Am asistat cu toții, crăcănați de emoție, la anunțul făcut de ministrul Lia Olguța Vasilescu, care, toată un zâmbet, trâmbița serile trecute că în sfârșit salariile aleșilor noștri locali și județeni vor creşte cu 30 la sută. Doamne ajută, doamna Olguța, am crezut că se prăpădesc aleșii ăștia ai noștri și nu mai văd și ei o mărire, ca tot omul, vorba aceea! Măsura, salutară pentru conducătorii noștri care se zbat într-o sărăcie ceva de speriat, trăind doar din salariile primite de la stat, a fost propusă de un deputat liberal și…

Daniel Săuca Revin la un text mai vechi, din 2013, pentru că nu s-a schimbat nimic în bine, ba chiar lucrurile se înrăutățesc… În ultimii ani nu am citit o carte fără greșeli de editare sau de corectură, indiferent de editură. Nu mai vorbesc de reviste și de ziare. Mai ales de ziare (vai, mai ales cele on-line). Broșuri, pliante, foi volante – nu am găsit una impecabilă din această perspectivă probabil obositoare pentru mulți, a corecturii. Puțini tehnoredactori mai au dragoste de carte (iar introducerea corecturilor o consideră un…

În ultimii douăzeci și ceva de ani, intoxicațiile de genul „noi nu ne vindem țara” au făcut bătături adânci pe creierele românilor. Aceste clişee naţionaliste şi xenofobe care încă mai circulă prin spațiul mioritic ni se potrivesc parcă de minune, ca o mănușă , în special în momentele în care politrucii fac apel la ceea ce are românul mai sensibil, la ipocrizie. Culmea nesimțirii face că, pentru tot dezastrul din țara asta, majoritatea politicienior să dea vina pe străinii care vor să ne ia ţara pe sus (sau care ne-au…

Daniel Săuca S-au scris destule rânduri despre ipocrizie. Altfel spus, despre falsitate, despre fățărnicie, despre fariseism. Despre minciună. Nu poți să nu constați, în continuare, și după o perioadă ce a stat sau ar fi trebuit să stea sub semnul Adevărului, că prea mulți mint așa cum respiră („Și minciuna e o vorbă”). Unii sunt ipocriți drăguți, au chiar un stil, un șarm aparte. Marketingul ipocriziei prosperă. Se vinde orice. La bursa ipocriziei se tranzacționează nu doar vorbe politice ori prostioare „inofensive”. Cum ipocrizia nu doare, ca și prostia, nu…

Trăim timpuri în care mulți părinți, fie din dorința de a demonstra “genialitatea” copilului lor, fie pentru a-și împlini visuri pe care ei nu au reușit să le atingă, țin morțiș să facă din copiii lor un viitor adult nefericit, temător și incapabil să dea nas în nas cu eșecurile care vin în mod invariabil pe parcursul vieții. Cum spunea un mare sportiv “viața este complicată și are multe aspecte”, dincolo de ilarul stârnit de acest citat, nu putem să nu observăm în simplitatea lui, un mare adevăr. Da, viața…

Daniel Săuca În nemiloasa, incredibila trecere umană a timpului căutăm mai ales performanţa, excelenţa, perfecţiunea, succesul, și nu fericirea, înțelepciunea, echilibrul, iubirea. Chiar dacă ştim că nu suntem perfecţi în toate (vai, câți le știu pe toate!), poate în niciun aspect al vieţii pământești. Îi adorăm sau îi contestăm frenetic pe cei „cu bani” (reprezentanţi adică ai unei specii de profesionişti ai perfecţiunii, chiar dacă mulţi dintre ei sunt nişte hoţi dovediţi), pe cei care primesc aplauze (chiar dacă şi-au construit succesul prin impostură) ori pe cei al căror destin…

Conferințele de presă, promisiunile, alegerile în sânul partidelor – foarte “importante” pentru cetățeni, speranțele deșarte și aruncarea vinei pe spinarea adversarului politic: iată „posmagii” – hrana cea de toate zilele pe care conducătorii ținutului sălăjean, foști și actuali, o aruncă celor care se încăpățânează să rămână și să trăiască în continuare, aici. Așa ne-au păcălit și cei care au administrat municipiul timp de 12 ani și care acum vin sistematic în fața cetățenilor și arată cu degetul bont către cei instalați deja de aproape un an și care, și ei…

Să spui că în politică se minte cu nerușinare, mai ales în spațiul mioritic, este deja pleonasm, tautologie. Fără doar și poate, în politica românească se minte cu nesimțire atât în campanile electorale, cât și înafara lor. În politica noastră, de fapt, se minte mai tot timpul. Tăvălugul începe cu minciunile din campanii, când se promite orice pentru oricine, doar să iasă votul. Mai apoi, odată ajunși cu sacii în căruță, aleșii uită brusc de promisiuni, în timp ce mare pare din electorat e lovit, la fel de subit, de…

Micul Zalău suferă, în continuarea vieţii lui mereu încercate de greutăţi şi lipsuri, de pe urma nepieritoarei nesimţiri a unor cetăţeni. Ştiu că acest subiect a ajuns să vă plictisească; suntem, la nivel de municipiu, precum un bolnav care înghite antibiotice şi când nu trebuie: parcă nimic nu mai are efect asupra acestor suferinţe prin care trece municipiul nostru din cauze care nu ţin nici de investiţii, nici de autorităţi, ci depind direct de noi şi de felul în care ne comportăm. Municipalitatea a început să cureţe ceva mai bine…