Performanţe cu stomacul lipit de spate

Ca şi cetăţean al acestei ţări, contribuabil, plătitor de taxe şi impozite, stau şi mă tot întreb ce poate fi în capul guvernanţilor. Am auzit zilele astea, la televizor, că premierul României urmează să majoreze salariile personalului din sistemul sanitar. Toată stima pentru această iniţiativă, care sper să se materializeze. E chiar penibil ca un medic, care salvează vieţi, să primească un salariu de mizerie – o leafă care nu-i poate asigura traiul de la o lună la alta. E jenant şi umilitor ca după zeci de ani de şcoală şi studiu intens în domeniu, medicul să se târască de la o zi la alta. Câţi oare dintre cei care încearcă să salveze vieţile bolnavilor ajung la locul de muncă, stresaţi de ratele la bănci şi de lipsurile cu care se confruntă acasă? Cum să dai radament în astfel de situaţii şi cum să fii motivat să-ţi faci treaba, ca la carte, cu stomacul lipit de spate? Apreciabilă iniţiativa şi vorba unui medic: „decât nimic, e bine şi atât”. Creşterile salariale din domeniul sanitar care urmează să se aplice din toamnă, de la 1octombrie, vor fi, după cum spune Ponta, de 25 la sută.
Mă întreb, oare aceste majorări sunt parte din strategia campaniei electorale? Profesorii??? Unde sunt??? Ei n-au nevoie de nimic în plus???? Domnule Ponta, ca să ai medici buni e nevoie întâi de profesori!!! Sau nu? Ca totul să fie bine în ţara asta şi lucrurile să intre pe făgaşul normal, e nevoie de educaţie! Fără educaţie, vedem cu toţii unde s-a ajuns în România. Dacă un om e educat riscul îmbolnăvirii e mai mic. Dacă un om e educat, nu minte, ci spune adevărul, fără a se fofila! Dar restul categoriilor plătite din bani publici, unde sunt? Ele nu au nevoie de majorări salariale? Ei nu sunt plătitori de taxe şi impozite, cetăţeni cu drept de vot? În iunie 2016 şi ei vor ieşi a vot. Nu sunt puţini … De cei din mediul privat, nu mai vorbim. Se descurcă şi supravieţuiesc cum pot, fără a avea nici cea mai mică încurajare. Se plâng degeaba pentru că nimeni niciodată nu i-a băgat în seamă. Şi-au dat seama că lamentarea nu are nici un rost, singura salavare fiind munca.
În ţara asta nu există şi nici nu trebuie să existe egalitate. Nimeni nu-i egal, şi vorba cuiva: „Fără inginerie, fără un inginer, nici chirurgul nu ar avea obiectul muncii, nici şoferul n-ar avea ce conduce. Nimeni nu şi-ar putea desfăşura activitatea. Totu-i inginerie”. Nici într-un caz, performanţele, în orice domeniu de activitate, nu pot fi obţinute cu stomacul lipit de spate!