Mihai Viteazul a pierit sufocat

Au trecut şi „Zilele Zalăului”, ne-am bucurat, atât cât am putut înţelege fiecare, am gustat tot ce am poftit, am colindat singurul nostru bulevard, înainte şi înapoi. Am avut parte de momente de calitate, spectacole bune, invitaţi talentaţi, toate într-o organizare pentru care eu felicit Primăria. Au fost însă şi lucruri care mi-au displăcut, şi îndrăznesc să vorbesc în numele multor zălăuani cu care am discutat sau care ne-au trimis opiniile lor, şi care mi-au spus mie, pentru ca eu la rândul meu să fac cunoscut cum ar trebui să arate, începând chiar de anul viitor, sau cel puţin cum şi-ar dori ei aceste sărbători-eveniment. Dincolo de orice remarcă mai mult sau mai puţin maliţioasă, trebuie spus din capul locului că această sărbătoare în special, dar şi celelalte, nu mai trebuie să aibă loc în buricul oraşului. Pe scurt, e o greşeală din ce în ce mai mare şi mai aducătoare de neplăceri de tot soiul.

Avem un singur bulevard, haosul creat de blocarea circulaţiei pe cea mai importantă arteră a oraşului, devierea traseelor de transport în comun, a autovehiculelor, astfel încât cu toate afişajele lumea căuta buimacă staţiile sau traseele, sunt doar primele inconveniente apărute în mod invariabil. Ce ne facem și cu zgomotul infernal care nici măcar noaptea nu a încetat, cu mizeria, fumul de la grătare şi tot vacarmul de pe centru, cu oamenii care aruncă gunoaie, îşi fac nevoiile pe spaţiile verzi, urlă, varsă pe unde apucă, toate sub nasul a sute de apartamente, de-a stânga şi de-a dreapta bulevardului. Nu e nici firesc, nici frumos, nici european, nici civilizat. Atunci cum e? Groaznic. Nu e de niciun bun-simţ să obligi sute de familii să suporte tot bâlciul care durează trei zile şi trei nopţi, sau să le pui rucsacul în spinare şi să-i alungi trei zile de acasă, care-încotro. Nu vreau să fiu cârcotaş sau să fiu înţeles greşit. Nu sugerează nimeni ca oamenii să umble în vârful picioarelor sau să asculte formaţiile invitate la căşti şi nu la boxele de 20.000 de waţi.

Nu spune nimeni că cetăţenii acestui municipiu, oricum ocolit mai mereu de evenimente, nu trebuie să petreacă şi ei, să se bucure, să mai bea un pahar şi să mai trăiască atmosfera de neuitat pe care o aduce o scenă uriaşă, un concert sau un eveniment de o asemenea anvergură. Avem nevoie de aşa ceva, iar municipalitatea chiar a făcut un efort mare pentru ca sălăjenii veniţi la petrecerea de Zilele Cetăţii să se simtă bine. Tot ce vreau să spun, dacă ar fi să reduc la o singură propoziţie, este faptul că locul în care aceste Zile trebuie să se desfăşoare, trebuie să fie, urgent, altul. Primăria trebuie să uite, la propriu, de centru, când vine vorba de vacarm, de ţigăneală, de bâlci şi panaramă, repet, toate numărate în zile şi nopţi. Excepţie fac concertele din faţa Casei Sindicatelor, care durează maximum două ore şi chiar nu supără pe nimeni. Nu ai voie să sufoci un centru de municipiu cu fum de grătare şi mici, cu mizerie, cu miros de budă şi cu aspectul unui bâlci generalizat şi întins ca o gumă de mestecat pe toată faţa municipiului. Cu tarabe pline, aproape în totalitate, cu toate tâmpeniile şi prostiile pe care nu le cumpără nimeni, cu marfă de provenienţă super îndoielnică şi calitate asemenea, cu obiecte absolut hidoase, inutile, kitschioase!

Oferta la mâncare a fost una ok, hai să nu fim răi. Şi oferta la băutură a fost acceptabilă însă preţurile au fost, în majoritatea cazurilor, cam grosolane. Dar este logic, lumea cumpără, ai cumpărat un mic, îl vrei şi pe al doilea, ai băut o bere, sigur o vrei şi pe a cincea şi e firesc ca preţurile să fie ridicate. Nu ăsta este baiul. Problema este imaginea de oraş uitat de civilizaţie, atunci când priveşti de sus sau de jos toate aceste manifestări. Chiar dacă intenţia e bună, chiar dacă invitaţii sunt ok, chiar dacă primarul şi lumea din jurul lui se agită până la transpiraţie ca oamenii să se bucure, locul este nepotrivit, este impropriu, este poate cea mai proastă alegere pe care o poate face o primărie. Lucrul acesta trebuie înţeles, acceptat şi schimbat! Nu vă mai spun părerea sutelor de locatari din zecile de blocuri de pe bulevard.

Disperaţi, aproape toţi şi-au părăsit locuinţele în acest sfârşit de săptămână, şi nimeni nu-i poate acuza de răutate sau lipsă de înţelegere. Noi, cei care nu locuim în centru, ne distrăm, cântăm, ne ameţim şi ţopăim, după care fugim acasă unde ne aşteaptă aerul curat, perna pufoasă şi… liniştea. Oamenii aceştia, care au făcut imprundenţa să rămână acasă, merg la începutul săptămânii la serviciu cu ochii cârpiţi, cu nervii franjuri şi cu hainele mirosind a mititei şi ceafă de porc la grătar. Locul acestor sărbători trebuie urgent schimbat, autorităţile, dacă tot spun că au început deja pregătirile pentru zilele oraşului de anul viitor, trebuie să rezolve, înainte de orice program, listă de invitaţi sau evenimente, problema locului de desfăşurare. Trebuie rezolvat, achiziţionat, închiriat un teren, ei ştiu mai bine unde şi cum, lângă Zalău, acolo să fie o scenă cu 150.000 de waţi şi nu doar 20.000, acolo să se strângă toţi comercianţii, inclusiv cei care vând de atâţia ani numai rahaturi şi tâmpenii de care, pentru Dumnezeu, nu are nevoie nimeni pe lumea asta, şi să-şi asume eşecul vânzărilor proaste evitând să se mai plângă că au dat banii degeaba la primărie pentru spaţiul închiriat. Acolo să se încingă grătare pe o rază de zece kilometri şi sa curgă berea până or seca toate cazanele din fabrici, că nu se supără nimeni! Gândiţi-vă, dragi edili ai municipiului Zalău, veniţi cu idei, întrebaţi oamenii, faceţi în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită, iar efortul vostru şi banii noştri să nu fie în zadar folosite! Faceţi din această sărbătoare, necesară şi frumoasă, care şi în acest an a fost una reuşită, o opţiune şi nu o obligaţie.

Atât nevinovaţii care au stat nedormiţi trei nopţi şi au înghiţit fum şi miros de veceu de gară, cât şi cei care vin din alte cartiere şi care consideră pe bună dreptate că locul este total nepotrivit, vă vor mulţumi şi vor avea numai cuvinte de apreciere la adresa voastră! E o idee, poate nu e cea mai bună, însă Măria-Sa cetăţeanul are dreptul să spună până la urmă, sau să propună, varianta optimă. Eu cred că cea actuală este oricum, numai una fericită nu!