Se va schimba ceva?

Daniel Săuca

Nu ştiu, în noul context, justițiar, furibund, isteric, polemic – agresiv, dacă se va schimba ceva esențial în bine. Cumva. Pe urmele unor rânduri mai vechi, reafirm că schimbarea esențială a unei țări trebuie să aibă cauze, impulsuri culturale, spirituale, educaționale. Altfel, putem fi în continuare furioși. Chiar și în genul „genialului” propagandist Goebbels, despre care se povesteşte că ar fi afirmat „când aud de cultură, îmi vine să scot pistolul“. Mizez în continuare pe recuperarea rapidă a unor valori morale şi culturale dispărute, sper pentru moment, din orizontul mental al sălăjenilor (românilor). Fireşte, o perspectivă „metafizic” – moralizatoare poate să-i determine pe unii să scoată la rândul lor,metaforic sau nu, pistolul, fie doar şi pentru a demonstra că au atât de mult dreptate, încât nimeni nu îi poate contrazice. De aici până la reafirmarea ideii că „România are nevoie de o dictatură“ nu este decât un pas. Şi acest pas, mic probabil pentru sălăjeni (români) şi mare probabil pentru românime, înspre dezastru, normal, este confirmat şi de lălăiala continuă manifestă în continuare în mai toate ramurile şi sectoarele. Dezinteres, delațiune, colportaj infect. În loc să pună fiecare umărul, acolo unde îşi duce veacul, se preferă, și din lene şi obişnuinţă, o continuă sporovăială şi o continuă băgare în seamă. Din acest colţ de pagină, reafirm cu tărie că oricâte dictaturi ar trece peste români, oricâte tâmpenii ar face politicienii şi conducătorii, lucrurile nu se vor schimba în bine decât atunci când vom renunţa, lucizi, a mai fi un neam de ţaţe şi bişniţari. Butada că fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită nu cred că nu conţine o doză oarecare de adevăr. Tot general vorbind, scriu din nou: nu cred că deratizarea clasei politice este singura soluţie a României postdecembriste! Altfel, ne vom trezi, după ce corabia se scufundă, că deasupra apei a rămas doar lozinca patriotardă „Noi suntem români!“… Deratizarea clasei politice fără români cu conştiinţă civică, de exemplu, nu înseamnă nimic…Mă întorc și la constatarea că, teoretic, suntem unul din cele mai credincioase popoare. Interesant, nu? Oricum, ipocrizia nu va salva România!…
…………