După succesul hotărârii emise de Tribunalul Galaţi au fost depuse în ţară peste 1000 de dosare pe donominare CHF.Peste 90 % au avut termene în decembrie şi următoarele termene sunt în ianuarie 2015 când vor rămâne în pronunţare în prima instanţa.
Conversia creditelor din valută în lei, pe înţelesul tuturor: în ce condiţii ar putea acceptă băncile să schimbe creditele în CHF şi euro, care este jurisprudenţa în materie, ce spune directiva UE.
Conversia creditelor din valută (franci elveţieni – CHF şi euro) în lei este cu siguranţă cel mai arzător subiect pe agenda industriei bancare în aceste zile, în contextul unei recente decizii a Tribunalului Galaţi în această privinţa, apreciată drept jurisprudenţa în materie atât de avocaţ interesaţi să câştige bani şi celebritate pe seama clienţilor băncilor, cât şi de parlamentari populişti care se pregătesc de alegerile din toamna. Subiectul conversiei creditelor atâta spiritele întrucât clienţilor băncilor li se promite rambursarea ratelor la cursul din dată obţinerii creditelor, dinainte de criză, aşadar cu mult mai mic decât în prezent, ceea ce nu este decât o promisiune înşelătoare. Şi să vedem de ce:
Cazul Galaţi
Cursul CHF/RON a crescut cu peste 10% în octombrie 2008, fără că banca să-l convertească în lei, nici din proprie iniţiativa, nici la cererea clientului, motiv pentru care judecătorii au hotărât că este vorba de o clauză abuzivă a băncii şi au decis efectuarea conversiei la cursul din dată acordării plus 10%, aşa cum era stipulat în contract. O decizie justă, nimic de reproşat.
Cum s-ar putea face conversia în practică în opinia băncii
În practică, schimbarea creditelor din valută în lei, fără niciun cost suplimentar, adică fără comisioane aferente conversiei, trebuie susţinută şi de normele BNR, astfel încât băncile să nu mai fie nevoie să aplice normele de creditare care prevăd reevaluarea garanţiilor şi a încadrării clientului în condiţiile de creditare, că şi când ar fi vorba de un credit nou.
Dacă s-ar face asta, că în cazul unei refinanţări sau a unui credit nou, atunci mulţi clienţi nu s-ar mai califică pentru un credit în lei nici în ceea ce priveşte garanţiile, care au scăzut substanţial după criză, nici că exigibilitate, întrucât şi nivelul veniturilor s-a diminuat destul de mult pentru unii.
În aceste condiţii, BNR ar trebui să permită conversia creditelor în valută sub formă unei restructurări de credit, caz în care nu se mai analizează dosarul de credit şi garanţiile aferente. În plus, clienţii ar putea obţine şi o majorare a perioadei de creditare şi implicit o reducere a ratei lunare, ceea ce presupune, pe de altă parte, majorarea costului total a creditului (sunt mai multe rate de plătit).
Oricum singura cale este de a da în judecată banca
Deci, putem ajunge la concluzia: Clienţii încep să câştige procesele cu băncile pe denominare.
Istoria acestor procese
Publicul vizat: peste 100000 de consumatori
Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor.
Temei juridic: Legea 193/2000 şi Decizia Kasler vs. OTP
Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plată a ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic. Pornind de la acest caz, avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauză abuzivă.
Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele 2 cursuri de schimb”.
În 2006-2007, când creditele în franci elveţieni erau la mare căutare, un franc valora 2 lei. Acum însă cotaţia a ajuns la peste 3,7 lei. Asta înseamnă că în acest moment ratele celor împrumutaţi în această monedă au crescut cu peste 85% în ultimii 7 ani.
Marius Coltuc, avocat: “Şi în România există multe procese pe rol în legătură cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru bănci, în defavoarea lor total.” Opiniile avocatului general al Curţii Europene de Justiţie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate în 9 din 10 deciizii finale ale judecătorilor.
Alin Iacob: “Orice decizie favorabilă a CJUE poate fi folosită ca jursprudentă şi la noi, în condiţiile în care situaţia e similară pentru că şi în Bulgaria, Croaţia şi România o bună parte a formulărilor din contractele de credite au fost similare.” Dacă judecătorii Curţii Europene de Justiţie vor decide că plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauză abuzivă, toţi cei cu împrumuturi în franci elveţieni ar putea câştiga şi ei în instanţă plata la cursul iniţial. La o rată de 1000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe lună. Peste 100.000 de români s-au împrumutat în această monedă, iar cele mai multe credite sunt cu ipotecă.
Ce putem obţine?
1. Stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului.
2. De asemenea, va cere denominarea în moneda naţională a plăţilor, pe principiul din regulamentul valutar că preţul mărfurilor sau al serviciilor se plăteşte în moneda naţională în contractele dintre rezidenţi.
Persoanele vizate
Cei care au credite în CHF ştiu că au încheiat contractele la 1,7 – 2,2 lei/CHF, iar acum au de plătit dublu (3,6-4,1 lei/CHF) pentru aceeasi cantitate de monedă, plus comisioanele de schimb valutar, din leu în euro şi din euro în CHF. Francul elveţian a fost şi este o monedă exotică
pentru România, periculoasă pentru debitori în perioade de criză economică, întrucât toţi deţinătorii de fonduri se refugiază în depozite excepţionale în CHF, cu consecinţa hiper-valorizării acestuia. Clauza de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât determină un dezechilibru major în relaţia dintre părţi – toate consecinţele negative ale variaţiei cursului sunt pe capul consumatorului, ducându-l la ruină, în timp ce banca este scutită total de aceste consecinţe negative. Nici măcar un curs pozitiv pentru consumator nu înseamnă un avantaj pentru acesta, întrucât prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobânzilor variabile sau al comisionului de risc/administrare, banca este la adăpost şi de aceste consecinţe negative. Or, legislaţia protecţiei consumatorului consideră fără efect o clauză abuzivă.
n Coltuc Marius Vicentiu
Casa de avocatură Coltuc
www.coltuc.ro
(P)
Procesele pentru denominare franci intră în ianuarie 2015 în “linie dreaptă”
