Sălajul, „codaş” la jupuirea bugetului naţional

Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România – InfoCons, a realizat, în perioada septembrie – decembrie 2014, un studiu comparativ privind situaţia bugetelor şi a consumului de utilităţi ale consiliilor judeţene din toată ţară. La acest studiu au răspuns 85 la sută din consiliile judeţene. Restul de cinsprezece procente nu au furnizat date, lucrând pe principiul „castă închisă”, considerând ca „prostimea” nu trebuie să-şi bage nasul în buzunarele lor umplute cu cash public şi să afle sumele ameţitoare pe care le fac praf.

Fruntaş detaşat la cheltuieli (de la tot felul de servicii şi până la rechizite şi cheltuieli de protocol) este judeţul Galaţi. Laureatul  absolut „magna cum fraude”este urmat de harnicii de la Bacău, Dolj, Sibiu, Prahova şi Iaşi- aceste judeţe având, se pare, cele mai performante maşini de tocat banii în sediile consiliilor locale. Dacă e să dăm un singur exemplu concret, Consiliul Judeţean Prahova a cheltuit doar pe caiete, gume de şters şi creioane, aproximativ 82.000 euro. Vi se pare mult? Nu e niciun mister, mai mult ca sigur pixurile au capace de platină bătute în nestemate iar gumele sunt speciale,  şterg şi altfel de „lucruri” în afară de scrisul cu creionul. Şi asta doar în 2013.  Perioada ianuarie -august 2014 n-o mai menţionăm pentru ca vă punem sănătatea în pericol. Altfel spus, trai pe vătrai! Dacă o numim, franc, nesimţire, oare se supără cineva?

Pentru sălăjeni, veştile sunt mai bune, suntem codaşi acolo unde trebuie. Judeţul nostru pare să se situeze pe un loc onorabil în privinţa economiilor, aici sunt incluse totodată  bunul simţ şi respectul pentru banul public, implicit pentru cetăţeni, fireşte. Cheltuielile Consiliului Judeţean Sălaj sunt printre cele mai mici în „cursa” care ia startul an de an la cheltuit banii publici, la toate capitolele. Comparativ cu alte judeţe, Sălajul s-a încadrat sub un plafon de 40.000 lei la abonamentele la diverse publicaţii, în timp ce Iaşiul a depăşit cu mult 140.000 lei. La facturile telefonice pentru un singur angajat, Sălajul s-a situat sub un plafon de 500 de lei/an/persoană în timp ce la o aruncatură de băţ, la Satu-Mare, bârfa la telefon pe cap de angajat al Consiliului Judeţean sau Primăriei a costat peste 5000 de lei pentru facturile adunate într-un an.  Să se calculeze aşadar timpul efectiv destinat muncii, în condiţiile în care un angajat vorbeşte de peste 5000 de lei la telefon, altul decât cel proprietate personală.  Astfel, poate guvernul ne va lumina cândva şi va găsi un răspuns la întrebări de genul „De ce unele judeţe au cheltuieli de peste patru sute de ori mai mari decât altele?” sau „Câte camioane de ascuţitori, creioane şi hârtie pot fi cumpărate cu 82.000 de euro” etc.

2015 promite şi el…doar nu aveaţi senzaţia că vreun spirit de economie s-a strecurat, la nivel naţional, pe sub uşile consiliilor judeţene, să fim serioşi!

Până la noi ordine, asta este situaţia.  Ce putem să le urăm decât shopping plăcut şi la cât mai puţine controale .