# Se plânge lumea prin oraş într-o veselie de muncitorii care izolează blocurile. Nu despre faptul că nu-şi fac treaba, fiindcă muncesc de zor, numai că, pentru ei nu contează că omul trece pe lângă schelele lor sau pe sub ele şi că s-ar putea trezi cu ceva în cap. Chiar şi noi am păţit-o într-una din zilele trecute că, într-o dimineaţă, în timp ce veneam la serviciu, ne-am trezit deasupra noastră cu unul ce răzuia polistirenul într-o veselie, de zici că ar fi venit iarna aşa, pe neaşteptate. Ne-am oprit, fiindcă nu aveam de ales şi l-am lăsat să-şi facă treaba până la capăt. Totuşi, decât să te trezeşti cu o găleată de mortar în cap, mai bine cu nişte fulgi de polistiren. În rest, nu avem nimic de comentat. După cum se vede de jos, pare să meargă totul strună. Sperăm să aibă aceeaşi părere şi cei cărora li se izolează blocurile.
# Ce ţi-e şi cu unii şoferi de prin urbe! Parchează pe unde-i taie capu’. Prin Dumbravă, de pildă, taman pe cele mai înguste trotuare. Şi nu oricum. Hăpt până în boscheţi să fie siguri că bietul pieton rămâne cu o singură variantă: să o ia la pas pe carosabil. Ce contează că se trezeşte cu maşina la un pas de el, asta dacă o observă la timp şi se retrage cuminte printre celelalte autoturisme parcate aiurea.
