Prezidenţiabilii, voturile şi bunăstarea României

Stimaţi prezidenţiabili, încă nu m-am decis cu cine voi vota în turul II. Votul meu nu reprezintă foarte mult, e… un ac în carul cu fân. La fel ca mine sunt mulţi, mulţi nehotărâţi care au ajuns aşa nu din cauza lor, ci din cauza celor care de-a lungul timpului, în toate campaniile, le-au trădat încrederea. Cu siguranţă, dacă ne-am uni, voturile noastre ar fi multe, însă, pentru ele, vrem să ne fie garantată bunăstarea şi siguranţa zilei de mâine. Credeţi că se poate? Vă asumaţi promisiunile făcute în campanie? Vă daţi silinţa? Încercaţi să fiţi pentru şi alături de noi? Eu, ca simplu cetăţean al acestei ţări, contribuabil, plătitor de taxe şi impozite, vreau să trăiesc într-o ţară normală. Ce înseamnă pentru mine o ţară normală? Vă spun! Nu mai vreau ca părinţii mei, pensionari, după ce au muncit o viaţă întreagă, să fie nevoiţi să-şi plătească medicaţia în spital. Nu mai vreau ca mama să fie nevoită să meargă anual în străinătate, să spele fesele altora, pentru că aici pensia ei de bătrâneţe, puţin peste 800 lei, nu-i ajunge. Nu mai vreau ca vărul, care şi-a deschis o afacere pe cont propriu, pentru a-şi întreţine familia, să fie stresat din cauza taxelor inumane pe care le percepeţi. Nu mai vreau ca pensia bunicii, de la ţară, dintr-un sat foarte aproape de Zalău, să nu o primească la timp ci numai când are chef poştaşul sau locţiitorul. Bunica a răbdat şi poate încă mai rabdă foame, numai să nu fie datoare. Nu mai vreau ca părinţii să fie minţiţi despre şcoala noastră românească gratuită. Nu mai vreau să plătesc impozitul pe două autoturisme în loc de unul. Da, m-am „ales” cu două maşini, pentru că doamna de la ghişeu a trecut la adresa mea de domiciliu, autoturismul altei dudui , …avem acelaşi nume. Nu mai vreau să mă trezesc acasă cu jandarmii, care vin la ora 6 dimineaţa, să mă ducă la un proces, pentru că am fost martor la un accident, ca pe un infractor. Nu mai vreau ca după şapte ani de la terminarea creditului la bancă, bancherul să-mi trimită somaţie de plată, penalizare de doi lei, pentru că o rată din luna iulie a anului 2005 a fost plătită după termenul scadent. Nu mai vreau să-mi mint copilul zi de zi, spunându-i că dacă va învăţa va ajunge să aibă o viaţă frumoasă. Chiar dacă aş mai putea continua, cu multe alte exemple, mă opresc aici.
Ştimaţi prezidenţiabili, nu vreau şi nici nu îmi doresc să am 6 sau 7 case. E mult, e prea mult pentru mine şi sinceră să fiu nu mi-aş putea permite să le întreţin. Vreau să garantaţi tuturor cetăţenilor din această ţară bunăstarea şi siguranţa, două necunoscute în România. Dacă acest lucru se va întâmpla, nu mai trebuie să vă faceţi griji de partea cui va fi votul şi să aruncaţi banii pe campanii.