# Că sălăjenii îs oamini binevoitori şi cu dare de inimă ştim deja, însă când se exagerează acest lucru trebuie semnalat. Deunăzi, un cetăţean neturmentat al municipiului nostru drag şi scump se hodinea pe o bancă, întâmplător într-o staţie de autobuz. Cum stătea aşa pe bancă, poziţia mâinii drepte era oarecum nefirească în semn că ar dori să cerşească. Lucrul acesta n-a putut să treacă neobservat de poporul aflat în staţia respectivă, astfel unul dintre ei, mai vânjos şi mai hotărât, i-a pus în mâna personajului nostru, nici mai mult nici mai puţin, decât una bucată ou de găină. Nu că acestuia nu i-ar fi convenit „cadoul” că poate mai are două la el şi patru acasă, din care vrea să-şi facă o prăjitură, însă totuşi parcă e puţin cam deplasat. Cred că mergea mai bine un leu, poate îi era foame omului „nostru” şi-i ajungea de un covrig cu susan.
# Unde-s oare vremurile de acum douăzeci de ani, în care mai ales la orele dimineţii şi după-amiezii stăteam cu toţii în autobuzele acordeon, ca stavridele în conservă? În ce sos, nu mai contează acum, fie el şi tomat. Mă întreb cum ar fi călătorit zălăuanii atunci, în celebrele miniautobuze albe chinezeşti de acum. Oare ajungeam la destinaţie 3 în 1, ca şi cafeaua, sau nu mai ajungeam deloc?
