Pentru România, toamna anului 1944 a adus cu sine grave probleme de natură economică. Pe data de 12 septembrie 1944, România a semnat Convenţia de Armistiţiu cu Puterile Aliate, prin care se obliga, printre altele, să plătească timp de şase ani despăgubiri de război în valoare de 300 milioane de dolari. În baza aceleiaşi Convenţii, România se obliga să suporte cheltuielile de întreţinere a Armatei Roşii aflate pe teritoriul ei. Practic, sovieticii veniseră cu vagoane întregi de bancnote emise de către Comandamentul Armatei Roşii, bani fără acoperire economică, puşi în circulaţie începând cu sfârşitul lunii august şi până la 1 octombrie 1944. Mai mult chiar, în cercurile politice româneşti se vorbea despre o posibilă preluare a rezervei de aur a României de către trupele sovietice drept despăgubire de război.
Într-o atare situaţie, Guvernul Sănătescu 2 ia decizia lansării, la sfărşitul anului 1944, a Împrumutului Refacerii Naţionale. Practic, prin Legea nr. 655 din 23 decembrie 1944, Ministerul Finanţelor a fost autorizat să contracteze prin subscripţie publică un împrumut intern amortizabil în şase ani, cu o dobândă de 6 % pe an. Deoarece cumpărarea de titluri în sine nu era o acţiune rentabilă pentru investitori, subsecretarul de stat Emil Ghilezan a propus ca cei care vor cumpăra titluri de stat Împrumutul Refacerii Naţionale în valoare de 50.000 lei, să aibă dreptul să cumpere şi o medalie din aur la preţul de 15.000 lei. Astfel, prin Legea nr. 656 din 23 decembrie 1944, Ministerul Finanţelor a fost autorizat să bată prin Monetăria Naţională medalia „Ardealul nostru”, într-un tiraj de maximum 1.000.000 de exemplare. Considerăm utilă redarea integrală a actului normativ care autoriza şi baterea şi punerea în vânzare a medaliei „Ardealul nostru”.
Legea 656/1944 pentru autorizarea emiterii unor medalii comemorative din aur
Art. 1Ministerul Finanţelor este autorizat a bate prin Monetăria Naţională şi a pune în vânzare medalii comemorative din aur, până la maximum un milion bucăţi, având caracteristicile de la art. 3.Art. 2Preţul şi condiţiunile de vânzare a acestor medalii comemorative vor fi stabilite prin decizie a ministrului finanţelor.Art. 3Medaliile de aur care se pun în circulaţie, vor avea urmatoarele caracteristici:A. Compoziţia
a) Medaliile sunt fabricate din aliaj de aur şi cupru:
b) Titlul aliajului este 900 la mie aur, cu o toleranţă de +/- 2 la mie, putând deci varia de la 898 la 902 la mie;c) Culoarea medaliei este galben-auriu, corespunzatoare titlului aliajului.B. Dimensiuni
a) Diametrul medaliei este de 21 mm, cu o toleranţa de +/- 0.50 mm, putând deci varia între 20,95 şi 21,05 mm;b) Greutatea unei medalii, este de 6,55 grame, cu o toleranţă de + 2 la mie, adică poate varia între 6,5369 şi 6,5631 grame.C. Gravura
a) Faţa (aversul) medaliei reprezintă efigiile M. S. Regelui Mihai I, a Regelui Ferdinand I, ambii purtând casca de razboi şi a lui Mihai Viteazul, purtând căciula caracteristică voievodală. Efigiile sunt în profil, suprapuse şi îndreptate înspre stânga. De jur imprejurul efigiilor se află gravat cu litere majuscule, textul: „Ardealul nostru” şi anii „1601, 1918, 1944”. Portretele sunt încadrate într-un cerc subţire în relief; b) Dosul (reversul) medaliei are gravat în mijloc capul aquilei heraldice din stema ţării, având în partea de jos scris textul „România”. De jur împrejur sunt reprezentate stemele celor 11 judeţe din Transilvania de Nord, redobândită în anul 1944; c) Muchia medaliei formează o suprafaţă cilindrică netedă, având gravată în adăncime, cu litere majuscule, textul „Nihil sine Deo”. Art. 4 Medaliile comemorative, puse în vânzare în condiţiile legii de faţă, se asimilează cu obiectele confecţionate din metale preţioase exceptate de la restricţiunile legale privitoare la deţinerea şi circulaţia lor, în conformitate cu art. 3 al Legii nr. 1907 din 12 august 1936, modificată prin Legea nr. 3203 din 12 septembrie 1938, publicată în Monitorul Oficial nr. 213 din 14 septembrie 1938. (text extras din www. legex. ro)
La realizarea medaliei au contribuit trei gravori. Aversul a fost executat de Haralambie Ionescu, iar reversul de către Ioana Basarab Starostescu şi Ştefan Iordan. Pentru emiterea medaliei, Banca Naţională a disponibilizat din rezerva de aur peste şase tone şi jumătate de metal preţios. Odată scoasă pe piaţă, medalia s-a bucurat de un imens succes. Populaţia, în special clasa de mijloc, a încercat să-şi pună la adăpost de inflaţie veniturile şi economiile, prin achiziţionarea a cât mai multe medalii. În scurt timp, de la cursul oficial de 15.000 lei, medalia a ajuns pe piaţa neagră la 35.000 – 40.000 lei. Începând cu anul 1946, medalia era cotată şi la Bursa de la Bucureşti, unde, într-o singură lună, din martie până în aprilie, valoarea ei a crescut de la 725.000 lei la 1.140.000 lei.
Unii colecţionari şi numismaţi români din zilele noastre s-au văzut puşi în faţa unei dileme: emisiunea „Ardealul nostru” este medalie sau monedă? Pentru prima variantă pledează în primul rând textul legii în baza căreia a fost emisă şi unde este clar definită ca fiind o medalie ce marca momentul eliberării celor 11 judeţe din Transilvania de Nord de sub ocupaţia hortistă.
Pentru a doua variantă pledează faptul că piesa „Ardealul nostru” este foarte apropiată de standardul Uniunii Monetare Latine, după care au fost realizate monedele româneşti de aur de 20 lei de după a doua jumătate a secolului XIX şi primele decenii ale secolului XX. Amintim aici monedele de 20 lei 1968, 20 lei 1970, 20 lei 1883, 20 lei 1890, 20 lei 1906 şi 20 lei 1922. Monedele de aur emise de Regatul României erau cunoscute şi sub numele de „cocoşei” deoarece aveau valoarea similară cu a pieselor franţuzeşti ce aveau pe revers cocoşul galic. Nu întâmplător, se pare, s-a luat hotărârea ca medalia ce însoţea certificatele de împrumut să aibă aproximativ aceleaşi dimensiuni cu monedele de 20 franci. Ba mai mult, între anii 1946 -1947, medalia a fost folosită intens asemenea unei monede, în special pentru achiziţionarea unor alimente, confecţii sau medicamente precum penicilina.
Prin Legea nr. 284 din 11 august 1947 se prevedea cedarea către Banca Naţională a României contra plăţii în lei la cursul oficial în termen de 15 zile de la data publicării legii Monitorul Oficial, aurul sub orice formă „precum şi medaliile jubiliare emise pe baza decretului lege nr. 656/1944” (art. 2 pct. a). A pornit astfel o adevărată vânătoare a deţinătorilor de medalii „Ardealul nostru” care nu au fost predate Băncii Naţionale a României în termenul stabilit de lege. Pedepsele pentru cei care încălcau dispoziţiile acestei legi erau drastice: confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate, închisoare de la 5 la 25 de ani şi amendă echivalentă cu de cinci ori cuantumul valoarilor confiscate (art. 14).
Vânătoarea de cocoşei a continuat timp de aproape două decenii. Se estimează – după numărul de dosare de recuperare înaintate către Banca Naţională a României după 1990, că au fost confiscate de către miliţie şi securitate pentru deţinerea de aur peste 35.000 de persoane. Primul guvernator comunist al Băncii Naţionale a României, Aurel Vijoli, a predat organelor statului listele cu numele celor ce au subscris la Împrumutul Refacerii Naţionale şi au intrat astfel în posesia medaliilor jubiliare „Ardealul nostru”.
Medalia jubiliară „Ardealul nostru” circulă şi acum printre numismaţi, cota ei de piaţă situându-se în jurul sumei de 300 euro.
Bibliografie:
Costin C. Kiritescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. III, Editura Academiei, 1971, p.62 – 71.
George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977, p. 272.
Toma Roman Jr., Punguţa cu mulţi cocoşei, în Bucureştiul Cultural, 21.02.2013.
Pripon Emanoil
Michael Werner
Articol publicat cu ajutorul Asociaţiei Colecţionarilor din Sălaj
