Intervalul de timp cuprins între anii 1850 – 1867 este relevant pentru filatelia românească, deoarece introducerea primelor timbre poştale pe teritoriul României este legată de Imperiul Austriac. Este important să delimităm corect această perioadă. Perioada filatelică a poştei austriece din Transilvania începe în anul 1850 şi se sfârşeşte în anul 1867. Între anii 1867-1871 putem vorbi de o perioadă de tranziţie.
Anul 1850 este anul în care Imperiul Austriac emite primul timbru poştal. În anul 1867 Imperiul Austriac devine imperiu dualist, denumirea oficială fiind „Imperiul Austriac şi Regatul Maghiar”. Acest lucru înseamnă că din 1867 sunt două direcţii poştale cu o concepţie comună şi totuşi separate: Poşta Austriacă şi Poşta Maghiară. De ce vorbesc şi despre o perioadă de tranziţie? Dacă ne uităm în marile cataloage de mărci poştale internaţionale (Michel, Scott, Yvert et Tellier etc.), de regulă prima emisiune de timbru poştal din Ungaria este socotită cea din 1871. Totodată timbrul emis în 1867 este socotit o emisiune comună: „Austria (…) între anii 1867-1871 foloseşte o emisiune poştală comună austro-ungară (ca urmare a constituirii monarhiei dualiste), iar din 1871 Ungaria emite mărci poştale proprii.” (Marcel Dănescu, Filatelia de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987). Din 1871 mărcile poştale emise la Viena nu mai au putere de francare în Regatul Maghiar şi implicit nici în Transilvania.
Dacă ne uităm pe emisiunile mărcilor poştale austriece din această perioadă observăm o alternanţă interesantă în desenul ales, după cum urmează:
-1850, prima emisiune: vultur cu două capete
-1858, a doua emisiune: efigia împăratului spre stânga
-1860, a treia emisune: efigia împăratului spre dreapta
-1864, a patra emisiune: din nou (!) vultur cu două capete
-1867, emisiunea comună: bustul împăratului spre stânga.
Se spune că nimic nu este întîmplător, şi acest lucru este valabil şi în cazul timbrelor poştale. Există o teorie interesantă, care poate explica aceste schimbări în desenul timbrelor austriece din această perioadă. În 1849 imperiul înăbuşeşte revoluţiile paşoptiste. Vulturul cu două capete sugerează puterea neclintită a imperiului. Această primă emisiune a rămas neschimbată timp de opt ani, deşi în nordul Italiei la emisiunile în valorile de „Centes” (moneda folosită în teritoriile din nordul Italiei aflate sub ocupaţie austriacă) au apărut falsuri, în dauna poştei, încă din 1853.
De ce apare în a doua emisiune din 1858 efigia tânărului împărat? Războiul franco-sardo – austriac este prevestit de mişcările de independenţă din regatul Lombardo-Veneţia, parte a Imperiului Austriac. Camarila vieneză încearcă din răsputeri să aplaneze conflictul. Prin introducerea unui nou desen este propagată imaginea unui împărat tînăr, simpatic, care priveşte cu simpatie spre „stânga”, adică spre „vest”, spre Italia de nord. Pe scurt în loc să se afişeze vulturul cu două capete se afişează efigia împăratului Franz Joseph, sugerând faptul că se poate ajunge la un compromis, garanţia fiind persoana împăratului. În ciuda încercărilor disperate, în urma războiului izbucnit în 1859 Austria este nevoită să cedeze o mare parte din nordul Italiei.
Aşadar în 1861 Franz Joseph îşi întoarce privirea spre est. Apare a treia emisiune de timbre poştale, cu efigia la dreapta, adică cu privirea spre „est”, spre Ungaria. Prin promulgarea „Diplomei din Octombrie” împăratul căuta soluţii să reglementeze statutul Ungariei şi Transilvaniei în cadrul imperiului. Dieta Ungară însă respinge idea unui Consiliu Imperial (Reichsrat), iar Franz Joseph dizolvă dieta.
Şi aşa apare din nou „vulturul cu două capete” pe emisiunea din 1863/64, camarila revenind la politica mâinii de fier. Mesajul a fost perceput. O anecdotă contemporană denotă acest fapt. Conform acestei anecdote, ungurii nu vor să folosească timbrele emise în 1863 pentru francarea corespondenţelor. Motivul: „ei refuză să lingă dosul vulturului cu două capete”.
Evenimentele din perioada imediat următoare însă, accelerează procesul de împăcare. În conflictul cu Prusia, imperiul suferă o înfrîngere dureroasă în bătălia de la Königgrätz din anul 1866, Austria pierzînd influenţa sa asupra statelor germane. Ca urmare a acestor evenimente se ajunge în februarie 1867 la un compromis (Ausgleich) prin care s-a fondat Imperiul Austriac şi Regatul Maghiar. În acelaşi an, în iunie apar primele timbre din emisiunea comună.
Pe teritoriul Transilvaniei deci primele timbre poştale au fost puse în circulaţie încă din anul 1850. Dar prima emisiune austriacă poate va stîrni şi mai mult interesul filateliştilor, dacă ne gîndim la faptul că şi în Moldova şi Ţara Românească primele timbre poştale care au circulat au fost cele din această emisiune (1850). Este vorba de timbrele puse în circulaţie în anul 1854 de poşta militară de ocupaţie din timpul războiului Crimeei. Au fost puse în circulaţie timbre printre altele în oraşele Bucureşti, Bacău, Galaţi, Iaşi, Craiova etc. Desigur piesa cea mai rîvnită pentru orice colecţionar al timbrelor româneşti este şi va fi celebra marcă poştală „Cap de bour” din anul 1858. Şi totuşi, cel puţin un subcapitol interesant şi meritat a fi studiat, este şirul primelor emisiuni poştale austriece, mai ales cele circulate în Transilvania.
Şi încă un aspect care poate încuraja colecţionarea timbrelor din 1850: tirajul la unele valori a fost unul imens. Din valorile de 3 şi 9 Kreuzer au fost tipărite circa 107 respectiv 71 de milioane (!) de exemplare. Nu sunt rarităţi şi nici preţul din catalog nu este exagerat de mare. Din propria experienţă pot spune că mai ales din valoarea de 9 Kreuzer se pot găsi la un preţ chiar foarte mic multe piese uzate, chiar şi plicuri circulate. Pe de altă parte, există o literatură bogată a ştampilelor poştale folosite în această perioadă. Pionier în catalogarea ştampilelor poştale austriece a fost Edwin Müller, el a elaborat şi un sistem de punctaj prin care se exprimă gradul de raritate a unor ştampile poştale. Pe lîngă Catalogul Ştampilelor Poştale Austriece al lui Edwin Müller mai amintim Catalogul Ştampilelor Poştale Maghiare al lui Tamás Gudlin.
Bibliografie:
*** Austria Netto Katalog, 1997/98.
Marcel Dănescu, Filatelia de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987.
*** A magyar bélyegek monográfiája, vol. I, Budapest 1965.
Lugosi Daniel
Articol apărut cu sprijinul Asociaţiei Colecţionarilor din Sălaj
