În România, deşi sunt foarte multe procese câştigate împotriva băncilor, oamenii sunt foarte reticenţi la a se judeca cu banca. Este oarecum non sens deşi poporul român conform statisticilor Ministerului Justiţiei este “procesoman”. În România există la două persoane un proces pe rol. Şi atunci se pune întrebarea: de ce românii nu se judecă cu bancile? De unde aceasta reticenţă?
Aparţia OUG 50/2010 a adus o explozie a proceselor împotriva băncilor. După modificarea legii în Parlament, clienţii s-au repliat şi au atact băncile pe legile vechi. După ce a trecut mai bine de 4 ani de la avalanşa de procese, tot mai multe dosare au primit sentinţe definitive şi irevocabile.
Cele mai multe procese au fost îndreptate împotriva Volksbank, unde instanţele de judecată au constatat, de altfel, cele mai multe nereguli şi au dat cele mai multe sentinţe favorabile clienţilor.
Exemplu: În dosarul 155/207/2011 de la Caracal s-a lăsat cu o pagubă de 3.046 de franci pentru Volksbank din restituirea comisionului de risc, în 3224/207/2011 cu 4980 CHF, în 2779/207/2011 cu 6659 CHF, în 1822/207/2011 cu 12658 CHF, în 2850/207/2011 cu 4710 CHF.
Prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contractile comerciantilor cu consumatorii, lege care a transpus conţinutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competenţa instanţei de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând această directivă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero (C – 240/98) că protecţia conferita concumatorului de acest act normativ permite judecătorului naţional sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractual, în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea.
Întrucât un asemenea examen presupune existenţa în prealabil a unui contract semnat de către cele două părţi care şi-a produs integral sau parţial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligaţiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conţinutului său de către instanţa de judecată. Ca atare, faptul că aceste contract a fost executat ca atare sau partial de consumatori nu echivaleaza cu acceptarea în integralitate a conţinutului acestuia, din moment ce el contine clauze abuzive. Raţiunea acestui act normativ consista in poziţia de inferioritate economica, juridical si tehnica a consumatorului în raport cu comerciantul, inferioritate care se manifesta atât în ceea ce priveşte puterea de negociere, cât şi în ceea ce priveşte nivelul de informare. Această situaţie îl pune pe consumator în postura de a adera la condiţiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influenţa conţinutul lor.
Legea interzice profesioniştilor să includă în contractele lor profesionale clauze abuzive. Legislaţia chiar stabileşte o listă de clauze considerate ab initio abuzive. În cazul în care, totuşi, astfel de clauze sunt înscrise în contract, mai ales dacă acesta este un contract pre-formulat, clauzele respective sunt considerate fără efect faţă de consummator, pe lângă faptul că ele pot fi declarate nule de instanţă, la sesizarea autorităţilor în domeniul protecţiei consumatorului sau chiar a consumatorilor, acţionând individual sau în asociaţii.
Conform art. 6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianţilor cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fără efect pentru consumator, iar contractul va continua să fie executat de părţi doar dacă, prin eliminarea acestor clauze abuzive, contractul nu se impune a fi anulat sau reziliat. Art. 4 şi art. 13-14 din aceeaşi Lege 193/2000 permit judecătorului să intervină în contract, pentru a-l revizui sau reconstrui, după ce, în prealabil, a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicând sancţiunea nulităţii absolute a acestor clauze. Dacă rezilierea contractului pentru eliminarea clauzelor abuzive nu se impune, contractul putând fi executat în continuare, judecătorul dispune continuarea sa, de data aceasta de pe poziţii echilibrate ale părţilor.
Conform art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000, sunt clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate cu consumatorul şi care creează între părţi un dezechilbru semnificativ al prestaţiilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe.
Deci există şi jurisprudenţa internă şi internaţional favorabilă.
De ce această decizie mă protejează pe 20-25 ani?
Pentru că un contract de credit ca medie este încheiat pe această perioadă şi dacă obţin o hotărâre favorabilă atunci pot beneficia cel puţin 20 de ani de aceste demersuri favorabile.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
(P)
O decizie care afectează familia pe 25 de ani: eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit
