Dar cu noi cum rămâne?

Dacă aruncăm o privire în urmă, constatăm că alegerile prezidenţiale din acest an au un aspect cu totul diferit faţă de cele anterioare, cel puţin prin prisma faptului că, până acum, nu cred să fi existat scrutinuri cu un grad mai mare de incertitudine în ceea ce priveşte numele candidaţilor care vor ajunge în turul doi. Bineînţeles că, la alegerile care vor avea loc în mai puţin de o lună, aparent, Victor Ponta şi Klaus Iohannis au cele mai mari şanse să fie finaliştii prezidenţialelor, însă ambii au deasupra creştetelor o sabie ce ameninţă să-i scoată din cursă, şi asta este justiţia.
De imaginea neamţului se leagă dosarul de incompatibilitate de la ANI, în timp ce numele premierului apare în cel mai mare dosar de corupţie care a zguduit vreodată clasa politică la cel mai înalt nivel – afacerea Microsoft. Desigur, dacă ar fi să dăm crezare spuselor celor doi, nu ar trebui să existe niciun pericol ca acţiunile din justiţie să-i scoată „pe linie moartă”. Însă, dacă este să luăm în calcul atacurile ce vin din taberele lor, ambii candidaţi ar trebui să fie scoşi din cursă.
În cazul lui Klaus Iohannis, cred că o decizie definitivă a justitiei – în cazul dosarului de la ANI – este obligatorie, chiar dacă există anumite suspiciuni cu privire la redeschiderea dosarului exact la începutul campaniei electorale. În caz contrar, „dreapta” riscă să rămână fără un candidat eligibil sau, foarte probabil, să fie nevoită să strângă rândurile sub anumite fuste…
De cealaltă parte, în cazul lui Victor Ponta, lămurirea statutului său în dosarul Microsoft devine o necesitate, atâta timp cât de numele premierului se leagă deja de mai multe dosare, cum ar fi plagiatul din propria teză de doctorat sau dosarul baronului PSD, Duicu. Însă, în cazul dosarului Microsoft, Ponta pară să-şi fi asigurat deja liniştea. Parlamentul a intrat, de luni, în vacanţă, astfel că solicitările DNA de acces la parlamentarii PSD, în speţa amintită, au fost puse deoparte. Aşa că, punând Parlamentul pe liber, premierul a mutat subiectul în altă curte. Desigur, până la noi ordine sau… oportunităţi.
Din nefericire pentru ei, nici ceilalţi candidaţi nu par să se simtă foarte bine în raport cu justiţia. Elena Udrea a fost chemată, de curând, la DNA, ce-i drept doar în calitate de martor. Deocamdată, pentru că nu se ştie ce „găină” colorată sau „cocoş” ţanţoş mai pot scoate procurorii din joben până la alegeri. Şi ca şi cum nu ar fi fost suficiente speculaţii şi semne de întrebare asupra prezidenţiabililor, apare şi candidatura lui Teodor Melescanu, secondată la câteva zile distanţă de stăfulgerarea de moralitate a lui George Maior, „vârful” SRI, care susţine că îşi va depune demisia în alb pe biroul viitorului preşedinte. Oricare ar fi acesta. Mie mi se pare absolut bizară declaraţia lui Maior, în condiţiile în care omul nu a mai recurs la asemenea gesturi de moralitate şi în trecut, ca de exemplu după alegerile din 2009. Una peste alta, speculaţiile în legătură cu posibila numire a şefului SRI în fruntea Guvernului par să se confirme. Mai ales în cazul în care Victor Ponta va câştiga alegerile.
Tot acest circ face ca programele candidaţilor să rămână mai puţin interesante, fapt care, hai să fim sinceri, vine în beneficiul majorităţii candidaţilor. Ce ne facem însă cu interesul nostru, al celor care vom vota – evident contra cuiva, şi nicidecum pentru ceva anume – peste o lună?!