Foarte rar am întâlnit în ultima perioadă oameni care pot să vorbească despre siguranţă. Încrederea asta pe care ar trebui să o aibă orice cetăţean al acestei ţări, de a fi la adăpost de orice pericol, a dispărut. Au trecut acele vremuri în care românul, imediat după terminarea şcolii, a primit un job şi a mers la muncă până la pensie. Sunt vremuri demult apuse pe care unii, poate, le regretă şi astăzi. Au trecut acele zile în care statul, comunist ce-i drept, ţi-a dat o casă şi o pâine cu care să-ţi creşti copiii. Atunci, societatea se putea lăuda cu parolişti, dar şi cu valori care să-i inspire pe tineri. Astăzi, în schimb, totul a devenit o amintire…şi nimic nu mai este sigur. Nici chiar situaţia materială nu-ţi poate garanta siguranţă; mulţi au rămas cu buzele umflate după ce şi-au depus economiile la bănci.
De la tineri la bătrâni, de la oameni simpli la cei cu un anumit statut social, nimănui nu-i este străină nesiguranţa – cea care a devenit prietena tuturor. Citeam zilele trecute despre faptul că, în urma unui studiu realizat de compania THR – implicată în crearea brandului turistic al României, turiştii străini care vor să vină în România se tem că nu vor fi în siguranţă. Dacă strănii spun despre ţara noastră că nu mai există siguranţă, oare ce poate să zică cetăţeanul de rând, „plesnit” zilnic în câte o parte de sistem. Dovada clară a nesiguranţei este şi investitorul străin. Mulţi au venit au investit aici, dar bucuria le-a fost scurtă.
Siguranţa zilei de mâine nu există şi românul trăieşte în incertitudine! Chiar dacă se plimbă liniştit pe stradă, românul poate fi bătut fără să aibă nicio vină; în propria-i casă poate fi atacat ziua la miaza mare sau în miez de noapte; poate fi luat de mascaţi chiar dacă e curat ca lacrima; poate să muncească şi să nu fie plătit; poate să salute şi să nu i se răspundă; poate să bată şi să nu i se deschidă; poate să lupte pentru supravieţuire şi să moară de foame sau poate să mintă şi să fie crezut. Totuşi e bine să visăm cu ochii deschişi şi poate într-o zi, cetăţenii acestei ţări vor putea spune „Adio nesiguranţă! Ne-ai fost prieten rău” – titlul unei cărţi semnate de americanca Beth Moore.
Augusta Tesinschi
este foarte corect ceea ce spuneti, dar trist.
Felicitări, analiza prezentului este pertinentă, în profunzime.
După părerea mea, decât o „democraţie” putredă şi coruptă, mai bine o dictatură sănătoasă, de dezvoltare !