# Nu ştiu cum îi prin celelalte oraşe sălăjene, da’ ştim că zălăuanii mănâncă sănătos. Adică fructe şi legume proaspete. Adică lebeniţă. Şi pe lângă că îi bine pentru zălăuani, mai şi vin bani la bugetu’ Zălaului. Da’ nu de la tăţi lebeniţarii, că unii o fo’ mai deştepţi şi şi-o întins caravana pe proprietăţi private: pe la oamini prin curţi ori chiar pe la beserici… Noi ştim că orice popă îi cinstit şi că se jură că nu fură, da’ ne gândim ce mare contract o făcut popa cu nenea producătoru’ de lebeniţă? Amu’ nu mai contează că pe lângă beserică miroase a lebeniţă stricată, de nu mai pot sta „hortodocşii” la slujbă. Dacă vine banu’ la beserică, atunci credincioşii tre’ să rabde! Că şi cu burta plină, şi cu sufletu-n Rai, nu se poate. Şi dacă tăt îi aproape caravana cu lebeniţă, avem o propunere: duminica, după slujbă, în loc de prescură, să să deie o feliuţă de lebeniţă, că tare bună ar fi pe căldura asta!
# Ai de mine şi de mine că greu îi cu aiştia care îs mai bronzaţi on pic de la mama natură! Nu vrem noi să fim rasişti, da’ când vedem că pentru ei nu există nici o limită, ne cam sare ţandăra. O trupă de oamini de aiştia s-o aciuat în Porolissum, pe lângă vale. Bună poziţie o ştiut să-şi aleagă: loc cu lumină, loc cu verdeaţă, apă curgătoare la doi paşi… Şi pentru că îs oamini (ne)civilizaţi, şi-o parcat jipu’, pardon!, ştrafu’, hăpt pe terenu’ de joacă a copiilor. Cum am zâs, oamini civilizaţi, nu o vrut să încurce circulaţia din zonă. Amu’ aşteptăm să îşi ridice cortu’ şi să înceapă distracţia…
