Pe durata ultimelor două decenii în județul Sălaj s-au format mai multe forumuri de creație de genul unor simpozioane de creație artistică (tabere de creație) cu o durată de cel puțin o săptămână: cel din Jebuc începând din 1996, Ipp Art care a pornit în 1997 schimbându-și de mai multe ori locația, sesiunea de creație Szabó Vilmos începând din 2012, simpozionul internațional de creație artistică Arta în Grădină din Jibou începând din 2012 și proiectul artistic V-Part Varsolc-Perecsen Art Refuge organizat prima dată anul trecut în Vârșolț-Pericei, urmând a fi continuat și în acest an, precum și cea din Petrindu aflat la cea de a 12-a ediția în 2014.
Tabăra de creație din Jebuc este rodul muncii susținute a doamnei Essig Kacsó Klára și domnul Essig József din Cluj-Napoca. Doamna Klára, pictor și fost profesor de desen în satul Jebuc, comuna Almașu, a considerat Jebucul ca fiind un loc ideal pentru creație.
Rupt cumva de lume, aflat într-o vale ascunsă după dealurile înalte din apropierea Huedinului, accesul până acum câțiva ani fiind posibil doar pe un drum foarte impropriu celor obișnuiți cu luxul asfaltului, Jebucul a păstrat lungă vreme caracterul satului de sfârșit de secol XIX sau, cel puțin, început de secol XX despre care și frontoanele datate ale caselor dau dovadă clară. Un sat unguresc, cu o comunitate mică de circa trei sute de locuitori a intrat astfel în istoria artei transilvane. Căci despre asta ar fi vorba. Cu atât mai mult cu cât fondatorii și inițiatorii conceptului, precum și artiștii invitați care acceptă participarea, declară că acea tradiție încă vie în sat al portului popular și prezența artei populare prin țesăturile și cusăturile femeilor, prin arta lemnului practicat de mai mulți meșteri din sat, precum și ornamentica arhitecturală foarte specifică pentru zona etnografică Călata aflată aici, dau un iz specific nu numai locului ci și artei ce se inspiră din motivele vizuale locale.
Kós Károly, arhitect maghiar și teoretician de artă, scriitor și redactor, grafician și fruntaș al intelectualității maghiare ardelene, stabilit în Stana, sat vecin cu Jebucul, a formulat în anii douăzeci ai secolului trecut conceptul transilvanismului ca și un program cultural pentru societatea maghiară ardelenească aflată în noua situație geopolitică după tratatul de la Trianon. Conform acestui concept, în spațiul transilvan confluențele culturale ale diferitelor etnii au o continuitate multiseculară ce, în diversitatea ei marchează caracterul sepcific ardelenesc. În cadrul acestora identitatea maghiară va putea fi susținută prin cunoașterea și valorificarea creativă a potențialului cultural regăsit în tradiția populară și în arta locală căutând specificul transilvan al acesteia. În acest proces va avea o mare contribuție etnografia, literatura și arta, filosofia respectiv arhitectura, muzica și în general disciplinele care catalizează definirea caracterului ardelenesc maghiar. Substanța specificului ardelenesc de natură maghiară astfel identificat și asumat, promovat și dezvoltat, va fi o certă și bine conturată componentă a culturii naționale (a României după 1920) precum și a culturii regiunii mai restrânse care este Transilvania. Acest program conștient creat și susținut cu o consecvență feroce a fost (vedem după 100 de ani) probabil singura modalitate de supraviețuire intelectuală și culturală a comunității maghiare din Ardealul României interbelice și apoi postbelice. Ideea lui Kós a rămas valabilă și se pare obligatorie (împreună cu aspectul pacifist și egalitarist aparte al acesteia) și pentru societatea maghiară ardeleană postrevoluționară. Și contribuția ardelenilor cu specificul unguresc la cultura și arta națională (atât maghiară cât și românească) devine astfel inconfundabillă.
Tocmai acesta este și scopul taberei din Jebuc: documentarea și prelucrarea creativă în opere de artă plastică a specificului local tributar unei estetici de artă populară tradițională. Organizatorii selectează grupul țintă conform acestor idei vizate mai sus: artiști plastici maghiari ardeleni sau stabiliți în alte țări, originari din Transilvania, dar nu numai.
La prima vedere pe plan artistic dilema pare a nu fi una ușoară: cum realizezi opere de artă contemporană într-un context estetic clar tradițional? În schimb realitatea celor peste 700 de opere de artă acumulate pe parcursul sesiunilor anuale în ultimii nouăsprezece ani denotă o mare ușurință în rezolvarea acestor probleme estetice. Artiștii care practică viziuni figurative au găsit soluția destul de ușor. Dar chiar și cei care au tendințe abstracte de gen op-art sau gestualism s-au regăsit în acest context. Expresioniștii contemporani se descurcă foarte bine, și nici cei cu simpatii suprarealiste nu au dat de prea mari probleme. Ce să mai vorbim de cei care cochetează cu un impresionism sau postimpresionism de sfârșit de secol nouăsprezece – actualizat bineînțeles?. Nu găsim semnele eșecului plastic nici la cei care caută decorativismul – din contră: aici există o sursă bogată de inspirație pentru ei. Fotografii, iarăși, reușesc să impresioneze cu imagini deosebit de expresive (posibile conexiuni ale unor cercetări antropoligice). Sculptori și ceramiști care se descurcă fantastic cu estetica locală completează lungul șir al pictorilor și al graficienilor precum și textiliștii care se confruntă cu o moștenire impresionantă a vestimentației populare locale și a țesăturilor de toate felurile. Cineaștii au dat dovadă și ei de reușite considerabile în domeniul lor (document și scurt metraj).
A douăzecea ediție, adică cea din 2015 se vrea a fi sărbătorită cu un album de artă ce va documenta, sub forma unei antologii, arta plastică a proiectului: colecția taberei din Jebuc enumeră o suită de peste 600 de piese acumulate în cele două decenii. Este o provocare pentru organizatori, pentru specialiștii implicați din Sălaj și pentru instituțiile sălăjene de cultură cu specific artistic să-și găsescă contribuția la acest proiect editorial și mai ales la susținerea pe termen lung a conceptului și a practicii artistice. Se pare că Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj s-au regăsit în această ipostază: volumul în cauză va fi elaborat acest an cu spijinul celor două instituții. Totodată, de mai mulți ani se susține o documentare de teren din partea muzeului și o deschidere a ambelor instituții spre valorificarea expozițională a colecției acumulete, mai mult, proiectul este o concretă și bună oportunitate de dezvoltare patrimonială.
Având deja precedente din anii trecuți, îndrăznim să credem că în viitor nici sprijinul material în susținerea sesiunilor de creație nu va lipsi din partea acestor instituții, ba mai mult, acesta se va materializa într-o cooperare care aduce beneficii reciproce atât instituțiilor publice de cultură vizate cât și artei contemporane românești și ardelene în general, și celei sălăjene în special.
Este de menționat și de neînlocuit contribuția în proiect a Centrului de Plasament Bethesda al Bisericii Reformate din Jebuc, acesta fiind cei care asigură cazarea și masa participanților la fața locului, Fundația Communitas din România și Fondul Bethlen Gábor Alap din Ungaria contribuind la finanțarea parțială a cheltuielilor aferente.
Artiștii participanți la sesiunea de creație din acest an (3-13 iulie) au fost: Bánházi Gyöngyi (Marghita), Barta Nagy Ilona (Szolnok, Ungaria), Benk András (Huedin), Buglya Sándor (Budapesta), Csóka László (Százhalombatta, Ungaria), Czirjék Lajos (Târgu Mureș), Eperjesi Noémi (Zalău), Essig Klára (Cluj-Napoca), Essig József (Cluj-Napoca), Fazakas Tibor (Hunedoara), Felházi Lenke (Cluj-Napoca), Ilyés Timea (Zalău), Katona György (Pápa, Ungaria), Koncz Münich András (Cluj-Napoca), Koncz Münich Judit (Cluj-Napoca), Kudor István (Huedin), Kulics Ágnes (Budapesta), Lovász Noémi (Cluj-Napoca), Nagy Annamária (Câmpia Turzii), Rózsa Róbert (Zalău), Szabó Attila (Zalău), Székely Géza (Cluj-Napoca), Tornay Krisztina, (Debrețin), Tudoran Clara Lavinia (Cluj-Napoca), Vári Váncza Edith (Zalău).
Expoziția selectată din materialul acumulat în urma sesiunii de creație din acest an, va putea fi vizitată și la reședința de județ în cursul perioadei expoziționale din toamnă a Centrului de Cultuă și Artă al Județului Sălaj.
Muzeograf Szabó Attila
Simpozionul de creaţie din Jebuc, la cea de-a nouăsprezecea ediție
