Daniel Săuca
Raportul FreeEx, „Libertatea presei în România 2013”, raport publicat nu cu mult timp în urmă, arată și că „o parte semnificativă a presei este în continuare folosită de patroni ca armă în vederea obținerii unor avantaje politice și economice sau pentru a pune presiune pe justiție”. Chiar vreți exemple? Raportul menționat mai spune că „media își abandonează adeseori misiunea de a informa, în schimbul promovării unor mesaje favorabile intereselor unor entități private”. Chiar vreți exemple? În menționatul raport se scrie și că „mai mulți politicieni au cerut închiderea unor instituții media”. Sau truismele: „criza economică s-a acutizat în piața de media. Mai multe instituții media au încetat să existe. Unele ziare au renunțat la varianta print și există exclusiv în online”. Ori: „situația precară a jurnalistului în raport cu patronatul s-a amplificat în condițiile crizei economice din piața de media”. Chiar vreți exemple? „S-au înregistrat demiteri abuzive ale jurnaliștilor, întârzieri la plata salariilor, mulți jurnaliști sunt plătiți pe drepturi de autor”. Una peste alta, și acest raport (interesat sau nu) dă socoteală de banalitatea unor aprecieri vechi: mass-media românească, în general, a ajuns poate la cel mai jos nivel al profesionalismului după 89 și aproape de dezastru în privința viitorului presei private. Exemplele chiar sunt foarte multe. Nemaivorbind de rotirea incredibilă a personalului prin presă, încât e aproape imposibil, de pildă, să vorbești despre formare profesională în media privată. Ca și despre asociere ori reprezentare sindicală. De partea cealaltă, partidele și serviciile au avut dintotdeauna plăcerea de a penetra presa, plăcere, nu de puține ori, reciprocă. Și de această dată, afirm, cred, sper răspicat: dezvoltarea mass-media, supraviețuirea ei în condiții onorabile ar trebui să fie un „interes național”. Statul ar merita să investească – fie și prin acordarea unor subvenții de bun-simț (de exemplu, pentru achiziționarea hârtiei de tipar) – în viitorul celei de-a patra, probabil, puteri în stat. Altfel, așa-zisul câine de pază al democrației va ajunge tot mai jigărit. O potaie fugărită de toți, inclusiv de umbra ei. Altfel, autoreglementarea s-a dovedit un eșec. Cu înțelepciune, decidenții politici și guvernamentali, de mânuță cu reprezentanți ai așa-numitei societăți civile, pot măcar creiona soluții legislative de reglementare a unui domeniu în țăndări. Despre așa-zisa piață de publicitate, tabloidizare etc. cu alt prilej. Ham!
Mai Sauca,pardon!Dom’Director de Cultura…….
Presa aia a ta de care vorbesti se duce Dracului pomana,nu pentru ca statul n-are grija de ea.Se duce naibii pentru incompetenta si lipsa de credibilitate a unor pretinsi jurnalisti,care in realitate sunt doar bieti si nepriceputi mazgalitori pe hartie!
DacaCristoiu,Turcescu,Pora,Diaconescu,Banciu,Tuca,pot fi numiti oameni de presa ,te asigur mai baiatule,ca la Figaro,Times,Newsweek sau altele nu i-ar accepta nici sa impacheteze sau sa vanda volant ziarele pe la semafoare!
Cat despre asa zisa presa locala,ca sa nu vorbim mortii de rau si sa nu-i suparam pe aia care inca mai traiesc,cel putin biologic,ca dupa activitatea prestata…..,te intreb eu pe dumneata ce ziarist avem noi in Salaj care sa merite suport logistic de la stat?
Si pana la urma ,de ce?
Sa va dea laptic ca sa balacariti mai bine ,dupa interese doar de voi stiute,acelasi Stat de la care asteptati sprijin?
Ca mai sunt cateva institutii ale statului care inca va cumpara ziarele locale din respect pentru patronii ziarelor,care unii intr-adevar sunt de toata isprava, si si pe aia-i faceti bugetari,trantori,incompetenti,blazati si cate si mai cate…
Nu-ti face tu impresia Domnu Director,ca moare lumea daca dispar jurnalistii si presa scrisa,mai ales asta din Salaj!