Vernisajul expoziţiei personale „Povestea mutării” a pictorului sălăjean Gheorghe Ilea a fost găzduit joi, 29 mai, începând cu ora 19, de Galeria Plan B Cluj, situată la parterul Fabricii de Pensule. Proiectul „Povestea mutării” a fost prezentat într-o primă etapă în noiembrie 2012, când artistul a expus pictura Ciucea-Gălpâia pe faţada Fabricii de Pensule din Cluj timp de cinci luni, testându-i astfel rezistenţa şi, în acelaşi timp, fragilitatea în relaţie cu spaţiul expunerii – foarte diferit de contextul protector al atelierului – şi cu schimbările termice. Lucrarea reproducea în mărime naturală rămăşiţele picturii originale din interiorul bisericii de lemn de la Ciucea, realizată de Ioan Pop din Românaşi în urmă cu două sute de ani, şi descria astfel felul în care timpul şi-a lăsat urmele asupra ei.
După cum a mărturisit Gheorghe Ilea, partea a doua a expoziţiei, extinde tema proiectului şi reconstituie din fragmente de imagini şi texte relaţia construită în timp cu istoria acestei biserici. Lucrarea centrală a expoziţiei, Biserica de hârtie, este un frotaj de mari dimensiuni, aproximativ şaizeci şi cinci de metri pătraţi de hârtie, care preia direct, prin haşurare, amprenta exteriorului bisericii de la Ciucea.
„Conturul pare să fie destul de permisiv, uneori neclar, şovăitor, în încercarea de a desena căile de contact între zone aparent diferite. Cuvintele cheie sunt: suprafaţa, text, desen, scriere, haina, tesere, hârtie, pictura, pânza, mutare. Mă preocupă de mult fiecare din aceşti termeni, iar expoziţiile sunt un bun prilej de a-i pune împreună, în dialog. Ce legătură pot avea aceste cuvinte cheie şi obiectele – lucrările unele cu altele? Mă străduiesc să pricep ce înseamnă suprafaţa, haina, text, mutare, nu după explicaţiile din dicţionar, ci mai degrabă mă preocupă legătura dintre substanţa lor materială şi încărcătura spirituală pe care o au. Sunt desene, dar mai ales picturi, care anulează suprafaţa şi te duc cu ochiul şi mintea dincolo de ea. Cele realiste şi suprarealiste. Desenele şi picturile copiilor şi ale începuturilor de civilizaţii ajung direct în gând fără mediatori. Ochii noştri însă nu sunt atât de limpezi şi le vedem prin toate depunerile istoriei artei. Ne-a mai rămas mutarea. De «mutarea» finală nimeni nu scapă. E vorba desigur de moarte, pe care bunicul meu o numea «singura dreptate pe lumea asta». Poate că în termeni radicali spunea un adevăr. Dar până atunci trăim cu mutările mici. Biserica veche din Gălpâia nu a mai fost utilă în satul ei, se construise alta şi poate că s-ar fi distrus, cum au păţit atâtea, dacă nu era mutată la Ciucea”, a explicat artistul.
În cadrul evenimentului de joi, a fost distribuită şi o publicaţie ce conţine documentarea proiectului „Povestea mutării”, precum şi o intervenţie a pictorului pe o pagină a fiecărui exemplar al acesteia. Expoziţia este deschisă publicului timp de o lună, până în 30 iunie.
Gheorghe Ilea, născut în 1958, la Bucea, trăieşte şi lucrează în Zalău. Printre cele mai recente expoziţii se numără: 2013 – KM/H, Utopies automobiles et ferroviaires 1913-2013, Tour 46, Belfort & Musée du Chateau des ducs de Wurtemberg, Montbéliard, Franţa, Ciucea-Gălpâia, Plan B Cluj, România, 2012 -Tronicart 1300, Sala Dalles / MNAC Bucureşti, 2011- Ceaţa-Fog-Brouillard, Muzeul de Artă Cluj, 2010 – Figurative Painting în România 1970 – 2010, Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, DE / Club Electroputere, Craiova, 2009- Excelsior -10 Romanian Painters, Sol & Bartolomé Gallery, Santiago de Compostela, Spania, 2007- PAUSA, Muzeul de Artă Cluj.
Avem un mare artist printer noi şi cred că nu-l preţuim cum se cuvine şi nici nu-I dăm atenţia pe care o merită. Să ne trăieşti cu sănătate şi putere de muncă, domnule Ilea, că talent, inteligenţă şi inspiraţie ai … cu carul!