Clădirea Transilvania din Zalău redivivus!

Clădirea Transilvania, cunoscută sub acest nume datorită fostului restaurant care a funcționat la parterul acesteia, s-a numit în limba maghiară ”Vigadó” – ceea ce s-ar traduce prin ”loc de petrecere”. Construită în 1854, clădirea este un exemplu caracteristic de clădire în stil eclectic, existent în Transilvania la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Este compusă din trei corpuri de clădire care, unite între ele, îi dau un aspect monumental. Conform informațiilor cuprinse în excelenta lucrare ”Zalău – locuri de poveste” apărută în 2012 la Editura Porolissum a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău ”imobilul este decorat pe fațada principală cu decorațiuni geometrice, vegetale, antropomorfe; ferestrele sunt decorate cu ancadramente geometrice, iar în partea centrală, deasupra restaurantului, este un fronton cu antablament. Pe acest fronton a fost amplasată stema veche a orașului, ce îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail, patronul spiritual al orașului Zalău.”
Clădirea Transilvania a avut de-a lungul anilor diverse întrebuințări, asupra cărora nu vom insista aici. Sursa menționată realizează o trecere în revistă a acestora. De asemenea, pe site-ul clădirii (da, clădirea are un site propriu!) cei interesați pot găsi informații interesante legate de istoricul acesteia.
Cea mai importantă încăpere a acestui edificiu este sala situată la etajul corpului principal. Cu o suprafață de 350 mp, a fost folosită ca sală de bal sau de spectacole. A fost cu siguranță – și documentele istorice atestă acest lucru – centrul vieții culturale interbelice a orașului. Evenimente importante au avut loc aici. Merită amintite următoarele: conferința academicianului Nicolae Iorga din septembrie 1927; conferința susținută de istoricul Constantin Daicoviciu din august 1940; spectacole de operă și teatru; balurile Crucii Roșii sau ale Comitetului Parohial al Bisericii Ortodoxe; numeroase serate dansante.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea aici a funcționat cinematograful ”Libertatea” ca ulterior, după Revoluție aici să funcționeze o cinematecă, o sală de Bingo și o discotecă. Treptat, treptat, sala de bal și întreaga clădire a intrat într-un con de umbră, s-a degradat pe zi ce trece și părea să aibă o soartă similară cu a zecilor de clădiri monument istoric din toată țara, lăsate de autoritățile locale de izbeliște.
Din fericire, clădirea Transilvania a avut o soartă mai bună. A beneficiat de două proiecte de reabilitare. Primul dintre ele s-a consumat începând cu anul 2005, când un colț al clădirii era amenințat cu prăbușirea. Atunci a fost reabilitat unul din corpurile laterale, cel dinspre celebra fântână cu îngerași. În 2009, Primăria Municipiului Zalău a depus proiectul ”Reabilitarea clădirii monument istoric – Clădirea Transilvania din Zalău” având o valoare totală de peste 5 milioane de lei. Proiectul a început în octombrie 2011 și a fost finalizat în această lună.
Așa goală, fără mobilier, pare oarecum stranie, asta și datorită ferestrelor mari ce dau în parcul din faţă, ferestre situate la nivelul podelei. Instantaneu, privirea tuturor celor ce intră în sală se îndreaptă spre tavan. Înalt, acesta este punctul forte al sălii. Pictura murală de mari dimensiuni, recent restaurată, dar care mai are urme lăsate de infiltrațiile din trecut sau de nepăsarea celor ce au exploatat în propriul lor interes meschin sala, se mai văd încă. Pictura se întind epe o suprafață de aproximativ 280 mp și este realizată în stilul Art Nouveau pe la 1900, după modelul aplatelor vieneze. Restaurată prima dată în 1930, pictura impresionează și astăzi. După toate probabilitățile este unicat la noi în țară datorită dimensiunilor sale. Pictura este pusă în evidență și de luminile ambientale.
Un candelabru superb de mari dimensiuni, dar care pare mic în imensitatea sălii, completează un cadru superb. În față, scena este și ea imensă. Este flancată de două grupuri statuare, ce reprezintă un bărbat și o femeie ce au așezate în dreptul picioarelor câte o mască. Deasupra scenei, se distinge un blazon înflorat. La o privire mai atentă și ajutat de obiectivul aparatului de fotografiat, se vede stema Zalăului – Arhanghelul Mihail, având sabia ridicată într-o mână și balanța dreptății în cealaltă mână. La picioare, șarpele răpus. Nu mi-am imaginat că stema orașului a supraviețuit, nu-mi aminteam de stemă din vremea când aici a funcționat cinematograful. Credeam că doar Biserica Reformată mai păstrează stema.
Am avut curiozitatea de a urca și la balcon. De aici, sala se vede în toată splendoarea ei. Este mare, maiestuoasă, frumoasă! Mă bucur ca un copil și nu mă satur să fac poze. Pictura este mai aproape, se disting clar detaliile. Însă de aici nu ai o privire de ansamblu asupra întregii picturi. În schimb, descopăr că prin geamurile întredeschise, orașul se vede frumos.

Prof. Mirel Matyas

http://mirel-matyas.blogspot.ro/2014/04/cladirea-transilvania-din-zalau.html