Începutul ăsta de an ne-a tras şi mai mult „obloanele” peste ochi, iar primăvara a adus cu ea situaţii deloc digerabile. Anotimpul renaşterii la viaţă a venit cu scumpiri, economia duduie la propriu, în timp ce europarlamentarele – cele mai nepopulare alegeri – bat la uşă. Doar politicienii, bieţii, se mai agită în penibilul situaţiei, fără vreun scop ce-i drept, de parcă ar mai interesa pe cineva declaraţiile lor searbede. În rest, letargia-i la ea acasă.
Pentru Victor Ponta, atunci când omul mai apare învăluit în aura de premier, totul se reduce la arta de a face oamenii să creadă că noile taxe sau majorările de preţuri ar fi în beneficiulnostru, când de fapt realitatea e taman pe dos. Ce nu a înţeles însă Ponta, dar şi ceilalţi politruci, este că toate calculele politice pe care şi le-au făcut în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European pot fi date peste cap. Fie din cauza celor peste 24 de ani de minciună, fie din cauza unei scântei care să aprindă birul suplimentar impus, de curând, pe combustibili.
Sunt gata să pariez că, deşi calculele PSD arată că social-democraţii vor atinge procentul de 40 la sută la europarlamentare, acest lucru este imposibil, indiferent de eforturile tandemului Ponta – Dragnea. Cât priveşte optimismul PNL, care speră să treacă de pragul celor 20 de procente, mă abţin. Şi-mi vine să râd…
Dincolo de speranţe însă există o realitate cinică: pentru majoritatea românilor, politica nu mai este altceva decât o mare mizerie. O târfă îmbătrânită de timp, obosită şi sleită de puteri din cauza numărului prea mare de clienţi. Însă o târfă cu mintea ageră, abilă, dispusă oricând să-ţi satisfacă orice poftă, dacă şi tu eşti gata să-i vinzi sufletul.
Dezamăgirea e cu atât mai tăioasă cu cât indiferent de regimuri, anotimpuri, nume sau partide, noi, talpa ţării, am rămas pentru ei, politicienii, un mare nimic. Cu excepţia momentelor în care ultimii amintiţi au nevoie de voturile noastre. Aroganţa, minciuna, laşitatea, lipsa de respect, hoţia sunt deja atributele politicianului român, fie el – din punct de vedere doctrinar – de stânga, mjiloc sau de dreapta. Nici nu mai contează cine ce „curent” reprezintă, pentru că aproape toţi politrucii sunt la fel. Şi-atunci, dacă noi contăm doar în campaniile electorale, ei de ce ar mai conta în speranţele noastre?
Mai domnule….
Uite,parca mai vii d-acasa!
Desi cu ceva vreme in urma te criticam de te intrebam daca am ceva cu tine,azi,acuma,la acest editorial,ma vad nevoit sa te felicit fara rezerve!
Bravos!
Perfect de acord cu tine!
Politica si politicienii in Romanika sunt exact ca la bordel!
Problema este doar aceea ca noi alegatorii vis-a/vis de asa zisii nostri alesi,in acest bordel ad/hoc,suntem in acelasi timp si prestatorii placerilor si platitorii acestora,iar beneficiarii sunt cei alesi!
De la stanga la dreapta si in toata paleta de culori a curcubeului in care se imbraca acestia,sunt o apa si un pamant!
Nimic de sperat si niciun gand de mai bine!
Crunt este faptul ca moare si speranta si mai ales ca efectiv nu mai ai ce alege!
Taranul roman,maghiar si de orice alta natzie,spunea ca alege graul de neghina si tat ramane cu ceva….
Taranii care suntem,avand stampila-n mana,am ramas doar cu neghina si si aia substas!
Felicitari Vadane!
Ne plangem si vaietam, dar uitam un lucru: clasa politica ne apartine in totalitate, e emanatia noastra, si ne reprezinta. „Dezgustul” asta nu reprezinta decat o izmenire fatarnica, vezi tu doamne, eu ma delimitez de ei, nu ma reprezinta, dar de fapt sunt organic legati de voi. Primul lucru cu adevarat bun ar fi tocmai recunoasterea faptului. Ca de ipocriti, e plina lumea, de oameni pragmatici, mai putin.
o fi clasa politica emanatia cuiva, poate a ta si a altor catorva milioane de romani( si a mea, desigur, daca aplicam regula minoritatii care se supune celebrei replici a lui Lapusneanu), insa foarte multi nu se mai regasesc in ipocrizia pe care o invoci. de fapt, tu nu faci altceva decat sa-ti accepti soarta. altfel, ai lua atitudine. Tu ce-ai ales intre cei doi termeni: „ipocrit” si „mioritic”? pe amandoua?