Noul Cod Civil reglementează la Capitolul VII divorţul şi stabileşte situaţiile în care poate avea loc şi variantele de soluţionare.
Divorţul poate avea loc: prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi, acceptată de celălalt soţ; atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Soţii au de ales între mai multe variante: -divorţul administrativ: desfacerea căsătoriei de către ofiţerul stării civile; divorţul la notar; divorţul judiciar: în faţa instanţei de judecată; divorţul la mediator.
Divorţul prin acord
În cazul în care există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei, atunci aceştia se pot adresa direct fie ofiţerului stării civile, fie notarului public.
Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiterul de stare civilă sau notarul public poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ.
Divorţul în faţa notarului public se poate realiza chiar dacă soţii au copii minori, însă numai dacă aceştia convin, de comun acord, asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, şi anume: numele de familie pe care să îl poarte după divorţ; exercitarea autorităţii părinteşti obligatoriu de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei copiilor după divorţ; modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii; stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
De reţinut că, spre deosebire de divorţul la starea civilă, divorţul la notar se poate încheia chiar şi dacă există copii minori, cu îndeplinirea condiţiilor de mai sus.
Atât în procedura administrativă – în faţa ofiţerului de stare civilă, cât şi în cea desfăşurată în faţa notarului public, părţile vor depune personal cererea. Prin excepţie, la notar se poate şi prin mandatar cu procură autentică.
Divorţul prin acordul soţilor, cu sau fără minori, poate fi realizat şi direct în faţa instanţei de judecată, după parcurgerea procedurii prealabile a informării cu privire la mediere.
Dacă părţile ajung la un acord în cadrul procedurii de mediere, se va întocmi un acord de mediere. Acest acord va trebui, însă, supus ratificării de către instanţa de judecată, în mod obligatoriu.
Dacă soţii nu se prezintă la mediator sau nu ajung la o înţelegere, se vor adresa direct instanţei, după această procedură prealabilă.
Dacă soţii nu se înţeleg, instanţa de judecată este singura opţiune!
Motivele de divorţ sunt prevăzute de noul Cod civil:
– atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă: Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât sau din culpa ambilor soţi, dacă din dovezile administrate reiese că ambii soţi sunt vinovaţi de desfacerea căsătoriei.
Există şi posibilitatea ca, atunci când din dovezile administrate rezultă că doar reclamantul ar fi culpabil de desfacerea căsătoriei, cererea acestuia să fie respinsă ca neântemeiată.
-la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
-la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănatate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Indiferent de varianta aleasă de către soţi, divorţul presupune nişte costuri.
În faţa instanţei se vor achita şi taxe judiciare de timbru. Potrivit OUG 80/2013, tarifele taxei judiciare de timbru sunt diferite, în funcţie de motivele divorţului, astfel, în cazul în care cererea de divorţ este introdusă prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi, acceptată de celălalt soţ, taxa judiciară de timbru va fi de 200 lei.
Taxa judiciară va fi de 100 lei, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Tot 100 lei costă taxa pentru cererea de divorţ a unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani.
Pentru cererea introdusă de unul dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, taxa judiciară de timbru va fi de 50 lei.
Efectele divorţului
În ceea ce priveşte raporturile nepatrimoniale, la desfacerea căsătoriei soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. În lipsa unei înţelegeri, fiecare dintre soţi revine la numele purtat dinaintea căsătoriei. Există şi situaţii când instanţa poate încuviinţa ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
În ceea ce priveşte raporturile patrimoniale, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Distinct de această despăgubire, Noul Cod civil reglementează şi prestaţia compensatorie. Atenţie, această prestaţie se acordă numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani.
Partajul bunurilor comune ale soţilor, acesta va putea fi făcut fie odată cu divorţul, fie ulterior, după obţinerea certificatului de divorţ sau rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ.
O problemă delicată rămâne raporturile dintre părinţii divortaţi şi copiii lor minori. De reţinut este că Noul Cod civil prevede, în mod expres, că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi. De la această regulă, există desigur şi excepţii.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
(P)
