Zvonoteca

# Mno, după îndelungi lupte seculare, care-au durat câteva minute, am reuşit să facem din prima pagină a numărului de ieri o varză de Zălau, mai mare decât tăt Meseşu’. Cu tăt cu Măgură, la un loc. După ce ne-am scărtinat în cap câteva ceasuri bune, sperând că vom găsî omu’ cu greşeala, am decis să ne trajem tăţi nişte scorbanciuri păstă spate. Nu în semn de autoflagelare, ci ca să vadă tătă lumea că ne pare rău. Noroc că să găsiră unii care ne-au convins, până la urmă, că numa’ ala care nu munceşte nu greşeşte. Altfel şi la ora asta ne băteam zdicu’ de şale…

# Pentru ca nu care cumva să-şi obosească vocea, politicienii care-au sărbătorit în ploaie Ziua Maghiarilor de Pretutindeni nici măcar nu şi-au mişcat buzele când s-a intonat imnul României. Chiar dacă nu au fost minoritari. În schimb, când a răsunat imnul ţării vecine şi prietene, udemeriştii şi-au pus cu toţii în funcţiune corzile vocale şi patosul din plămâni. Şi unii românaşi mai au tupeu să vorbească despre dragostea de neam şi ţară… Mama ei de mioriţă, că rău ne bântuie!