Avem o lege a picnicului, ce facem cu ea? Intrebarea iti vine firesc in minte din cauza ca pe plaiul mioritic, legea nu se aplica si nu este fara tocmeala, asa cum se intampla prin colturi de Europa vestica. Nu, la noi legea este trasa de par pana la infinit, de toti finitii. Asa se face ca fix inainte de a se da startul la picnuri in toata tara, prin binecunoscutul 1 Mai muncitoresc, legii picnului i se da cu tifla de catre autoritati. Acestea ar fi trebuit, potrivit actului legislativ, sa amenajeze zone speciale pentru gratarit in voie, insa multi au auzit, putini s-au conformat. In majoritatea cazurilor, legea le-a intrat edililor pe o ureche si a iesit frumusel pe cealalta, fara sa se agate de vreo denivelare a scoartei cerebrale. De agatat s-au agatat doar primarii, in eterna si mult prea digerata scuza ca nu sunt fonduri locale si ca nici nu au fost prinsi in bugetul din acest an banuti care sa permita oarece amenajari cum zice cartea. Asadar, nu e bani, frate, si pace buna, Ardeal!
In Salaj, lucrurile stau rau si foarte rau, intrucat nu este nici macar un loc de acest gen, unde populatia sa iasa cu micii si berea cu care s-au obisnuit sa-si petreaca ziua libera si week-endurile de peste vara. Nu avem nici macar cat au alte judete, gen Bistrita-Nasaud si Suceava, unde, daca nu curge, macar picura cu cate o asemenea locatie.
In ciuda acestui Nu pe linie, ma indoiesc ca salajenii isi vor face gratarele pe balcon ori in curtea bunicilor, nu de alta, dar nu suntem un popor care sa se sinchiseasca prea mult de ce zice legea si, in plus, gratarul nu e gratar daca nu are miros de iarba verde.
Poate doar amenzile le-ar pune ceva capac, de ultima ora, celor care vor iesi pe imasurile patriei si se vor destrabala frigand la flacara pulpite de pui si ce s-o mai nimeri in cosul supermarketului. Insa si la amenzi, lucrurile plutesc intr-un fum dens cum e cel intalnit in locurile de picnic. Inspectorii
