Doar naivii nu stiu ca sondajele facute in primavara electorala induc, de fiecare data, in eroare. De exemplu, intre situatia reliefata acum de sondajele de opinie – in care USL ar avea in jur de 50 la suta din intentiile de vot, PDL pana in 20 la suta si partidul otevist undeva peste 10 procente – si cea reala, din teren, apar diferente destul de importante. Mult mai vizibil decat la alegerile parlamentare, la scrutinul pentru locale, votul politic arata ca este mai putin important decat s-ar dori. Cu alte cuvinte, la locale, nu partidul este cel care aduce voturi, ci candidatul. Astfel ca locomotiva in aceste alegeri este, de aceasta data, omul, si nu partidul. Ceea ce, cu siguranta, are menirea sa aduca un plus de calitate actului post electoral.
Tocmai de aceea, am convingerea ca, in anumite localitati, unde PSD si PNL vor candida separat, electoratul va fi singurul care va avea de castigat. Cum polemica, de cele mai multe ori, este constructiva (cu exceptia situatiilor in care se depaseste limitele artei comunicarii), daca adversarii la functia de primar (dar parteneri in USL) nu vor sari calul in lansarea unor grave acuze reciproce, atunci si disputa din campanie va produce, mai degraba, o mobilizare electorala.
Pana la urma, peste 50 la suta ramane un scor periculos, mai ales ca, in speta, vorbim despre o alianta a trei partide cu doctrine si, implicit, cu viziuni atat de diferite. Mai precis, va trebui sa fim foarte atenti la ce ne vor vinde candidatii, pentru ca planul viitoarelor campanii de acolo va porni. De asemenea, mai cred ca 20 la suta e un scor mult peste ceea ce poate obtine un partid, fie el si PDL, care a reusit performanta de a fi urat cu patima de mai toata lumea. Ori, exista posibilitatea ca reactia refractara a romanilor fata de acest partid sa tina doar de ceea ce incearca sa ne inoculeze in minte Antenele? Atunci, avem o mare problema. De perceptie…
Lipsit de structuri consistente in teritoriu, dar si de politicieni de calibru, cu un suflu destul de ingreunat, enigma acestor alegeri locale pare sa fie, totusi, PPDD. Chiar daca un intelectual nu da doi bani pe acest partid, culmea face ca ciudata creatie a lui Dan Diaconescu sa adune sub aceeasi umbrela tot mai multi votanti. Singurul argument care ar sta la baza acestui proiect, pana la urma cat se poate de artificial, este ca PPDD este un produs simpatizat atat de generatiile trecute de prima varsta, cat si de saracii Romaniei, la care se adauga nostalgicii epocii Elodia. Si, credeti-ma, chiar daca va vine greu sa credeti, nu sunt putini cei care, astazi, au convingerea ca Dan Diaconescu este salvatorul Romaniei. Din nefericire, chiar daca personajul nu are nici in clin nici in maneca cu vreun act de haiducie, romanii l-au asezat deja pe acelasi piedestal cu Baba Novac, Pintea sau Iancu Jianu. Or, haiduci de genul Dan Diaconescu gasesti la orice colt de strada, doar ca acestora le lipseste o televiziune de cartier, care sa le deschida drumul spre pseudo glorie.
