A trecut inca un 8 Martie peste noi, zi in care fiecare femeie a primit cel putin un zambet si un gand frumos cu care sa isi inceapa primavara. Bucuria simpla de a da ceva din suflet si cea de a multumi celui care da este nepretuita, este acea parte de primavara care nu se dezminte si nu se lasa intinata de nimic.
Mai profana, insa, a ajuns sa fie umila floare cu care, de obicei, sunt insotite zambetul si gandul de bine, profanarea facandu-se prin actul comercial care duce firul de garoafa de pe taraba direct in mana clientului. Atat de urata mi s-a parut cresterea subita si drastica a pretului florilor in asteptarea lui 8 Martie, incat nu pot sa nu pun semnul intrebarii vizavi de calitatea unora dintre comercianti. Zice-se ca romanul are spirit de antreprenor si ca se pricepe la afaceri, fiind gata sa scoata bani si din piatra seaca. Acum, peste noapte, unii comercianti de panselute, garoafe, zambile si mimoze au urcat pretul florilor si l-au facut si de patru, cinci ori mai mare decat in zilele obisnuite. Asta da spirit de business mioritic, unde mai ca am vinde la oferta nu doar lana oii, ci si varful cozii, dichisit si frezat zor nevoie mare!
Ba unii vanzatori ambulanti au sarit direct la milioane de leuti, nemaibatandu-si capul cu maruntisul calculelor pentru florile vandute la bucata. Iti fac oferta din varful buzelor:
