Nu au trecut decat cateva zile din acest post ca unii viteji au si inceput deja sa arate cu degetul spre cei slabi. Cei care se simt asi in ale credintei si ale postirii privesc cu neintelegere si chiar dispret spre cei care nu considera oportuna perioada de abstinenta. Acestia ii considera comozi si chiar atei pe cei care nu fac dovada jertfirii simbolice pentru Fiul lui Dumnezeu. De cele mai multe ori, raspunsul celor din urma invoca pur si simplu faptul ca nu doresc si nu au nevoie sa tina o cura alimentara. Asta pentru ca multi dintre ei se limiteaza la alergatura dupa mancarea de post, uitand esenta.
Postul, rugaciunea si faptele bune ar trebui sa reprezinte stalpii de credinta ai crestinului. Pentru cea mai mare parte a romanilor, postul reprezinta doar o provocare si o lupta cu sine insuti. Un fel de competitie prin care face dovada ca se poate abtine de la anumite bunatati. Foarte multi crestini spun ca postesc si asa si fac. La indemnul slujitorilor bisericii, romanii accepta si inteleg importanta si semnificatia postului. Cuminti si multumiti ca fac toate lucrurile ca la carte, pana la marele praznic decid sa nu mai manance de dulce. Fizicul lor, respectiv, exteriorul este cel care posteste. Pentru ca interiorul lor, mintea, este departe de spiritualitate. Tumultul acestei vieti ii atrage pe majoritatea credinciosilor spre cele materiale, spre lupta pentru existenta, iar supravietuirea, in vremurile noastre, inseamna calea dreapta spre material. Nimic nefiresc, dar din pacate, in tot acest timp, el da dovada de mult egoism; postitorul cel care goneste dupa bucatele permise in aceasta perioada, nu are timp pentru semenul sau. Nu doar ca il priveste cu superioritate pe cel care nu da curs indemnului de a posti, dar inchide ochii la suferinta sarmanului si bolnavului. Realitatea in care traieste un astfel de om este cel mai probabil, una creata de el insusi. O lume faurita din autoamagire, din adancul personalitatii sale. Un astfel de comportament, din ce in ce mai intalnit in vremurile actuale, nu poate fi o surpriza, ci rezultatul calitatii si comportamentului uman. Indiferent cum i-am spune situatiei in care se trece omul modern, amagire sau minciuna, iluzie sau greseala, postul nu ar trebui sa fie motiv de proprie inselare. Prin prisma unei credinte curate si veridice, ipostaza unui astfel de post nu este decat drumul spre pacatosenie. Un rod al amagirii.
