Zvonurile cu privire la aparitia Miscarii Populare pe esichierul politic au aparut inca din 2011. Prabusirea PDL, previzibila si, ulterior, vizibila in absolut toate sondajele, urmeaza sa fie contracarata printr-o miscare cat se poate de ingenioasa. Vorbim despre o noua titulatura, o noua culoare, un nou mesaj, toate acestea urmand sa fie promovate, insa, de aceiasi oameni. Un fel de aceeasi Marie, cu alta palarie. De fapt, Miscarea Populara este o emulatie ce trebuie sa dospeasca inainte, in timpul si dupa alegerile locale, pentru a produce efecte la parlamentare. Localele, asa cum stim cu toti, aduc in fata electoratului potentialul fiecarui candidat, in timp ce alegerile parlamentare, cu putine exceptii, isi ofera doar portii suculente de culori si doctrine politice, astfel incat sa poti vota in necunostinta de cauza. Alegerile locale sunt, daca vreti, singurul lucru bun pe care ni-l mai poate oferi un scrutin electoral in Romania.
Referitor la Miscarea Populara, nu sunt convins ca acest nou proiect va putea sa capteze voturile celor care absenteaza de la alegeri si care, destul de previzibil, vor fi in numar si mai mare la urmatorul scrutin electoral. Alegatorul nehotarat, cel care se hotareste sa mearga la vot doar in ultimul moment, motivat de cu totul alte ratiuni decat cele care tin de politica, va privi in continuare la fel de impasibil la ceea ce se intampla. Este cert ca o formatiune politica, pentru a castiga cat mai multe voturi, trebuie sa reprezinte ceva pentru societate, mai precis sa fie capabila sa puna un diagnostic corect unor stari de fapt si, bineinteles, sa propuna solutii viabile la problemele cu care se confruta oamenii. In atari conditii, ma intreb daca acestui portret ii corespunde o Miscare Populara compusa din PDL, PNTCD, PER si alte cateva organizatii despre care, cel mai probabil, au auzit doar o mana de oameni? Raspunsul este simplu: deocamdata, nu.
Prin urmare, proiectul Miscarii Populare este condamnat din start. Cine crede ca electoratul care astazi face alergie la culoarea portocalie va iubi, pana la toamna, inima albastra a Miscarii Populare, este lipsit de orice urma de logica, ca sa nu spunem ca sufera de naivitate cronica. Asa ca, potrivit unui citat celebru, mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi. Mai ales, pentru ca ne aflam in anul sfarsitului lumii, cand, mai mult decat oricand, stanga se iubeste cu dreapta, centrul cu extremele, Udrea cu ciobanii, negrul cu albul, portocaliul cu verdele si liberalii cu pesedistii. Ori, a sosit timpul ca cercul sa se inchida, iar lucrul care va conta cu adevarat este unde ne vom situa: in interiorul sau in exteriorul lui?
