Sistemul educational romanesc a resimtit, modificari importante in ultimele doua decenii, nu intotdeauna dintre cele mai reusite. Incepand de la examene de admitere, de capacitate si bacalaureat, pana la programa scolara sau la incadrarea cadrelor didactice, toate acestea au suferit schimbari succesive de la un an la altul. Dupa ce multi dintre elevi au acuzat ca sunt cobaii celor care ne conduc, acum a venit randul prescolarilor. Ultima gaselnita a intrat in sistem sub denumirea de clasa pregatitoare.
Aceasta clasa pregatitoare, care-i aduce pe copii de la varste fragede in bancile scolare, are menirea – dupa cum spun initiatorii – de a face tranzitia intre copilarie si ceea ce inseamna educatia scolara. Se preconizeaza, astfel, ca micutii care abia au implinit varsta de sase ani se vor adapta mai bine in traversarea puntii dintre jocurile copilariei si responsabilitatea insusirii cunostintelor scolare.
De ani buni, inscrierea copiilor la scoala de la varsta de sase ani este una dintre optiunile mai putin alese de parinti. Pentru cei care iau in considerare cei sapte ani de acasa, chiar daca printre acestia se numara si anii de gradinita, copilaria trebuie petrecuta in fantezie si jocuri, in dezvoltarea imaginatiei si dezvoltarea aptitudinilor de comunicare si adaptabilitate in societate. Clasa pregatitoare vine, teoretic, cu aceleasi optiuni pentru copii: dezvoltarea capacitatilor de comunicare, activitati in echipa, jocuri didactice, ore de muzica si desen etc. Practic, aceste activitati educative si, in acelasi timp, distractive vor avea loc intr-un spatiu mai putin adecvat.
In cele din urma, clasa pregatitoare sau grupa mare pregatitoare ofera doi ani de acomodare intre scoala si gradinita pentru copiii cu varsta de sase ani, neimpliniti la data inceperii noului an scolar. Pe de alta parte, pentru micutii care implinesc aceasta varsta inainte de 1 septembrie, singura optiune ramane scoala.
Se observa detasat ca ultimele generatii s-au maturizat mult mai devreme, ca libera circulatie si accesabilitatea informatiilor au insemnat dezvoltarea copiilor de la varste fragede. Acest lucru a condus la accelerarea sistemului educational catre gradul de intelegere si puterea de insusire a cunostintelor de catre micuti. Din pacate, maturizarea precoce a muscat din anii copilariei. De prea mici, copiii vor sa devina adulti, iar, intr-o forma sau alta, deciziile privind modernizarea sistemului educational ii impinge de la spate.
