Un pumn de pastile

Daniel Săuca

Românii, bugetari sau mai puțin, ar putea fi liberi și de 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri. Unii spun, mai ales politicieni și sindicate, că avem prea puține zile libere, alții, mai ales patroni, afirmă că avem prea multe, la care se adaugă multe zile din cele cu roșu în calendarul ortodox. Într-o țară normală, 13 sau 15 zile libere nu ar reprezenta o problemă. Marea problemă la noi e ce se întâmplă în zilele așa-zis lucrătoare. Tot mai puține, și prin grija electorală ce ne-o poartă aleșii. Și prin manifestările pline de iubire de țară a tot mai multor bugetari.

24 ianuarie, Mica Unire rămâne o mică sărbătoare națională, simbolică și nu prea, cu ocazia căreia se organizează și multe manifestări, acțiuni triumfaliste, patriotarde, ceea ce dă socoteală și de modul în care ne raportăm la sărbătorile naționale. Ciudat și nu prea, destui transilvăneni nu bagă în seamă Mica Unire, afirmând că nu-i privește. Din păcate, prea mulți transilvăneni români nu bagă în seamă nici Marea Unire, 1 decembrie, așa că probabil ar merita să povestim și despre relația românilor, în general, cu simbolurile și evenimentele naționale. Destui vor spune că e prea multă sărăcie, prea multă injustiție socială pentru bucurie națională. Probabil. Pe români i-am văzut bucuroși de 22 decembrie, dar nici atunci prea mult, până când s-au prins despre ce e vorba în revoluție. Și la defilările de 23 august, fosta zi națională. Normal, dacă nu te bucurai în ritm de defilare, o îmbulinai. Așa că, poate, n-ar strica să nu mai cerem bucurie după ce peste 40 de ani românii au fost obligați să se bucure nu numai cu acea ocazie. Și, cine știe, poate nici 1 decembrie nu e neapărat cea mai bună soluție pentru ziua națională.

Aș aprecia dacă noua campanie electorală (pentru alegerile europarlamentare, și apoi sau concomitent pentru/cu cele prezidențiale) va avea măcar câteva consensuri (de ne este permisă o asemenea, crudă, exprimare!). În special pentru cultură și educație. În sensul că dacă onor vorbitorii nu au nimic să spună, mai bine să tacă. Pe la noi, unii vorbesc mai ales dacă nu au nimic să spună. Ceea ce e cool, nu!?!