Ei bine, daca am invatat ceva despre Traian Basescu, in toti acesti ani in care ne-a intoxicat cu prezenta sa in spatiul public, acel lucru este ca omul nu are niciun fel de problema in a fi judecator, dar si calau, in acelasi timp. In opinia sa, victima poate fi oricine, chiar propriul popor.
La un moment dat, deputatul Cezar Preda spunea destul de plastic ca nimeni nu scapa nevaccinat. Desigur, cu trimitere directa la actiunile presedintelui. Este un lucru perfect adevarat, in conditiile in care Basescu nu scapa ocazia sa te vaccineze. Ori, mai bine spus, sa bage cateva ace in tine. Si nu sa te vindece prin acupunctura, ci pentru a-ti arata cine-i Zeus. Apoi, pentru a atinge orgasmul malitiozitatii, Basescu dezleaga cainii. A facut acest lucru cu prostimea, cu regele Mihai, cu fostii si viitorii presedinti si premieri, cu presa, analistii, oamenii din propriul fief ori cu nenorocitii care de-abia mai pot murmura printre gingii ca mor de foame intr-o tara in care baietii destepti se lafaie pe muntii de bani publici.
Intr-adevar, acesta este stilul lui Basescu, un stil de genul totul sau nimic, rupe-ti adversarul in bucati, cine nu-i cu mine, e impotriva tuturor samd. Pentru Traian Basescu, lumea se imparte in alb si negru: pupincuristii obisnuiti si adversarii de moarte. Iar peste toti acestia, cu sceptrul in mana, domneste acelasi… Zeus. Oamenii pe care inca nu i-a intalnit, muritorii de foame, fac parte din categoria rezerva pentru vremuri grele. Pe ei se bazeaza atunci cand are nevoie de voturi pentru a-si prelungii anii de stapanire.
Traian Basescu nu este un presedinte-jucator, asa cum ne doream in 2004, cand l-am incoronat, el este un presedinte de razboi. Este o persoana care nu poate exista fara conflicte. El are permanent nevoie de adversari, cu care sa se certe, pe care sa-i vaccineze si-apoi pe care sa asmuta cainii. De cele mai multe ori, nemeritat. De apreciat, insa, ca presedintele nu prea stie ce-i frica, fiind dispus de multe ori sa intre in clinciuri cu rechinii. Ce nu putem aprecia la el este ca nu stie cand sa se opreasca. Este ca un rottweiler, dresat doar sa atace. Insa, pana si acel animal renunta cand victima nu mai misca. Basescu nu a ajuns inca la acest prag.
Partea proasta este ca atunci cand te joci de-a totul sau nimic, exista riscul sa ramai cu nimic. Si-aici ne gandim, in primul rand, la alegerile din 2012. Cineva trebuie sa-i latre asta la ureche, ori presedintele pare sa fie prea surescitat ca sa mai auda ceva.
