„TRAHANACHE, FARFURIDI si BRANZOVENESCU stau imprejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale; fiecare are cate un creion in mana
BRANZOVENESCU: Saizeci si noua cu rosu, buni… unsprezece cu albastru… ai lor…
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Ai putintica rabdare… unu, doi, cinci… sapte… zece… unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRANZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a maritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza, merge la puscarie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai putintica rabdare… Da daca-l putem aduce sa voteze cu noi?
FARFURIDI: Alta vorba… Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare… dar sa voteze cu noi? Adica cum sa voteze cu noi?…
BRANZOVENESCU: Adica cum sa voteze cu noi?
TRAHANACHE: Sa voteze cu noi.
BRANZOVENESCU: Nu pricepi, neica Zahario, vorba noastra? Adica «noi», partidul nostru, pentru cine votam noi, pentru cine lucram noi? Noi inca nu stim…” (I.L. Caragiale, „O scrisoare pierduta”, Actul II, Scena I)
Sintagma „pregatire de artilerie” ar insemna „tragere de artilerie care precede declansarea atacului propriilor trupe”. Din nou, jocurile & manevrele politice, chiar si in concedii, par „pregatiri de artilerie” pentru iuresul, cafteala din alegeri, cand, pentru marele public si electorat, daca se poate, partidele & candidatii trebuie sa joace rolul razboinicilor (luminii?): cu nemernicii de adversari politici, cu criza, cu inflatia, cu ungurii (cu romii/tiganii numai dupa cortina, ma rog, pe dupa casa nanasului), cu comunistii, cu securistii, cu romanii, cu lenea, cu birocratia, cu insuficient atrasele fonduri europene, cu ministrii zisi incompetenti, cu partidele nereformate, cu regionalizarea pripita, cu dusmanii poporului din Sanatate, cu banditii de imperialisti ai marilor lanturi farmaceutice, cu Basescu, Iliescu etc.
Dupa cum stiti, unora dintre partide & candidati le reuseste de minune prestatia actoriceasca si, gratie voturilor primite, au sansa de a mai capata o functie, o maslina, ceva. Ma rog. Pana la masa, felicitarile, dansul, tigara ori coliva de dupa alegeri totusi se mai intampla si alte „pregatiri de artilerie”. De pilda, Basescu (vai, ce truism!) arunca un nou (posibil) obuz (fara focos), de data asta vrajeala ca USL chiar daca obtine 51 la suta din mandatele din Parlament, tot nu pupa de la d-lui functia de prim-ministru. Nici nu trebuia s-o zica. E evident. Totusi, ma intreb, retoric (interogatia retorica ar fi un „procedeu retoric constand in adresarea unor intrebari, nu pentru a obtine raspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine”), daca se poate boteza un guvern care nu are 50 la suta plus unu din voturile parlamentarilor. Alte „pregatiri de artilerie”: saptamanal, primari si consilieri PNL si-ar anunta inscrierea in UNPR (nu mai functioneaza legea anti-traseism politic?), Basescu si-ar cauta alt premier, liberalii si pesedistii, ori viceversa, si-ar cara pumni pe baza de sondaje s.a. Esenta „problemei” nu sta insa in aceste pregatiri, ci in moto-ul de mai sus. Pe vremea aia voturile erau destul de sigure (ma rog, se vota „cenzitar”). Acum, teoretic, voteaza toata lumea. Asa ca si „furatul” de voturi e putintel mai complicat…
