De cand ne stim, Biblia ne ofera o sumedenie de pilde carora viata le creeaza situatii omoloage in realitatea contemporana, situatii care caracterizeaza poporul adapostit in spatiul carpato-danubiano-pontic cat se poate de bine. Spre exemplu, Biblia ne vorbeste in termeni elocventi despre pilda bunului samaritean, pe care l-am regasit atat de bine in ultimii ani in sistemul de invatamant. Ca sa o spunem de-a dreptul si sa nu ne invartim dupa copac, acei dascali care, la fiecare generatie ce a dat examen, au dat dovada de indulgenta, au inchis bland ochii, au intors capul in alta parte cand s-a copiat in banci – toti au vrut sa fie buni samariteni.
Asa de buni, incat s-a intamplat cum se intampla in toate cazurile exagerate: notele celor din banci au fost exagerate si ele, comparativ cu volumul de cunostinte inmagazinat in tartacute. Bunul hot – personaj biblic si el, chiar daca adjectivul „bunul” vine sa ii caracterizeze nu moralitatea, ci dibacia in ale furtisagului – este si el un erou al sistemului de invatamant romanesc, dar in dublu exemplar. Pe de-o parte, generatii intregi de elevi au furat notele, copiind in n-spe mii de feluri si, cum rezultatele erau, totusi, grozave, nu mult a trecut pana sa inceapa sa isi doreasca rolul de bun hotoman si unii dascali care se mai impiedicau de vreun examen sau de vreo treapta. Asa se face ca, la titularizare, fituicile si copiatul intrau de manuta in clasa cu Domnia Sa Candidatul, sa il ajute sa devina si el un hot bun, cat mai bun, cel mai bun.
Si exact ca in Biblie, anii au trecut unul dupa altul, iar sistemul de invatamant, populat de atatia hotomani dibaci, si in banci si la catedra, si-a pierdut din abundenta, din prospetime, din calitate si consistenta.
In anul de gratie 2011, ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, s-a vrut si el personaj biblic si s-a pus, aidoma lui Noe, sa-i trieze pe cei din sistem, vrand sa lase in Arca doar pe cei care merita. Sigur ca hotomanii nu au facut fata, Arca s-a dovedit imposibila pentru ei, iar acum un intreg popor care a tolerat situatiile neclare din Educatie sta socat de jalea ce a cuprins dascalimea, elevii si familiile acestora.
Una peste alta, romanii s-au incalcit de fapt intr-un paradox. Intrucat se stie ca ulciorul nu merge de multe ori la apa si ca pildele biblice sunt spuse stiindu-se din start ca finalul e moralizator, era lesne de intuit ca nici micul hot nu va avea trai indelungat pe vatrai in ceea ce priveste examenele anuale, fie el dascal sau elev. Din pacate, marea hiba a romanilor este ca invata tainele furtisagului de la cei mari si inca din copilarie. De la catelusul cu par cret, care fura rata din cotet, si pana la cazul unui celebru marinar care a facut sa dispara o intreaga flota, exemplele pot curge garla. Si daca s-ar gasi si un scrib sa le insiruie pe hartie, ceva imi spune ca s-ar putea nascoci inca un Testament, dedicat hotului roman.
