Chiar dacă ştim cu toţii că situaţia este cu totul alta, guvernanţii nu contenesc să ne vorbească despre creşterea economică. Şi-apoi, de unde creştere, în condiţiile în care tot mai mulţi români aleg în continuare exodul către alte ţări? Disperat, Emil Boc a ajuns la convingerea că i-a găsit pe emigranţi chiar aici, în ţara lor, muncind la negru. Aşa că premierul a promis că va pedepsi cu închisoarea – în noul Cod al Muncii – pe toţi angajatorii care nu încheie contracte. În condiţiile acestea, cel mai proababil, forţa de muncă din România se va sprijinii doar în brandul bugetarilor pierduţi, undeva, prin ceea ce încă mai numim instituţiile statului. Acest lucru nu ar mai trebui să mire pe nimeni, atâta timp cât, în ultimii doi ani, 100.000 dintre bugetarii din administraţie, sănătate şi învăţământ au fost nevoiţi să-şi caute alte locuri de muncă. La aceştia care se adaugă şi cei 80.000 de angajaţi din industrie. Până la urmă, cifrele oficiale urcă numărul locurilor de muncă pierdute, din 2009 încoace, la peste 700.000. Fără doar şi poate, este o lovitură serioasă în plex pentru ceea ce înseamnă bugetul statului şi, mai ales, pentru bugetul asigurărilor sociale.
În ciuda anunţatei ieşiri din criză, până şi încăpăţânatul de Traian Băsescu a recunoscut că urarea să trăiţi bine! s-a amânat pentru un alt mandat, al unui alt viitor şef de stat. Dar, trecând peste toate acestea, actualul preşedinte s-a apucat să caute un nou premier. Cum era de aşteptat, căutările au decurs fără vreun rezultat, în timp ce zvonacii îşi făceau datoria, aducând în discuţie o serie de persoane care l-ar fi putut detrona pe Emil Boc. Şi, ca să fim şi puţin răutăcioşi, este evident că sunt puţini români care nu s-ar putea bucura de succes într-o competiţie cu actualul premier. În aceste condiţii, era de aşteptat ca Emil Boc să părăsească Palatul Victoria. Desigur, până la urmă, într-un atac de panică, acesta a anunţat că nu doreşte să renunţe la nicio funcţie.
Aşa că se vede în continuare pe acelaşi fotoliu de prim-ministru, dar şi în fruntea PDL. În atari condiţii, orice om normal, al cărui creier nu a intrat deja într-un proces ireversibil de aplatizare, şi-ar fi luat jucăriile şi ar fi plecat. Să nu uităm totuşi că, în condiţiile date, doar de oameni normali nu poate fi vorba, aşa că nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor nu mai poate fi catalogat ca fiind de domeniul firescului.
