Romanii sunt tinuti cu promisiuni, dupa cum odinioara erau tinuti cu apa si paine. Li se promite tot, de la Sanatate impecabila, la infrastructura de nota 10, cu drumuri si autostrazi pe care masinile sa zburde fericite spre destinatii. Anul trecut, autoritatile s-au intrecut in a promite kilometri luuunngi de Autostrada Transilvania, desi la receptia lucrarilor, nu au putut defila decat cu un sfert din tronsonul promis. Ca sa dreaga busuiocul, au adaugat matematic si niste sosele ocolitoare receptionate prin judetele tarii, explicand savant ca, daca soselele cu pricina au vreo doua benzi zdravene de asfalt, pot fi trecute cu „succesuri” in randul autostrazilor.
In 2011, reprezentantii Ministerului Turismului si-au suflecat manecile, au luat acelasi cos cu promisiuni in brate si s-au pus pe impartit in stanga si in dreapta sute de kilometri de autostrada si de sosele de centura. In total, 117 noi kilometri de autostrada, pe tronsoanele Cernavoda-Medgidia (19,25 de kilometri), Medgidia-Constanta (31,5 de kilometri), Arad-Timisoara (32,25 de kilometri) si centurile la nivel de autostrada ale oraselor Constanta (22 de kilometri) si Arad (12,25 de kilometri). Pentru aceste investitii, cat si pentru altele pe drumuri nationale s-au alocat nu mai putin de 1,42 de miliarde de euro. Asta pe hartiile domnilor de la Transporturi, unde planul este facut ca la carte. La final de an, insa, s-ar putea sa ramana doar centurile, precum a ramas si centura Albei ca Zapada cand mama vitrega i-a prins-o de talie. Din cauza ca pretul unui kilometru de autostrada ajunge in Romania la 7 milioane de euro (in medie), din cauza ca licitatiile sunt trase de par, din cauza ca anumite contracte cu greutate sunt date pe mana amicilor de pahar, a nepotilor, a verilor, din cauza ca la noi se munceste si nu prea, adica respectand in primul rand toate pauzele posibile si abia mai apoi planul de lucru. Dar nu se va insista prea tare asupra acestor aspecte, iar romanii nu vor fi vitregiti de noi promisiuni in lunile care urmeaza, cu atat mai mult cu cat se apropie vertiginos inca un an electoral.
Marturisesc ca ma sperie lejeritatea cu care se promite in Romania, incepand cu figurile publice. Pentru un zambet, pentru un vot, pentru imagine, se promite orice. Autostrada spre mare, spre munte, spre Timisoara, spre Oradea. Eu cred ca daca romanii ar fi cat de cat interesati de cosmos, li s-ar promite furtunos si o autostrada catre Luna.
