Mostra de conversatie purtata intre doi romani la o cafea. Despre fraude. Despre conjugarea verbului „a fura”.
“- Ca la noi, la nimenea ! – Tot ce-i putred in tara asta, trebuie ars cu fierul rosu! – Ce sa arzi, nu poti sa faci nimic! – Cum asa? Adica sa lasam pe ticalosi sa ne jefuiasca tara?- Care ticalosi? Parca poti sa-i afli dumneata! – Ii aflam noi, n-ai grija! Mai e justitie in tara asta! N-ai vazut ca a inceput sa-i ia de gat?- As! Astia sunt tapi ispasitori! – Cum asa? Adica nu sunt vinovati? Trebuie sa-i lasam sa fure mai inainte?- Sunt ei altii mai mari, pe care nu-i stii dumneata! – Ii demascam noi intr-o zi si pe cei mari! – Nu faci nimic! Stiu ei cum sa-si faca interesele ca sa nu-i prinzi dumneata! – Ba daca eu, dumneata, toti ne strangem laolalta si tipam, sa vezi ca facem ordine in tara asta!
– Nu faci nimic, ca lumea e egoista si-si vede de treburile ei… Cine se amesteca isi pierde si painea! – Cum adica, sa vedem cum se fura si sa nu tipam?- O sa indrepti dumneata tara? – N-o indrept, dar nici hotia nu pot s-o admit…- Cine poate, oase roade! – Stii ca ai haz? Pai daca eu fur, ala fura, toti furam, ne inghite strainu’ si ne prapadim!- Ne-nghite, dac-o fi sa ne-nghita! Ce putem noi sa facem, niste pacatosi, impotriva puterilor mari? – Pai cum? Sa stam asa cu mainile in san si sa nu facem nimic?- Ce sa faci? N-ai auzit ce-a zis Mackensen: „am venit cu o armata de soldati si am plecat cu una de hoti”, sau cum a zis! – Dupa dumneata, va sa zica, sa-i dam inainte cu ce-am invatat si sa nu cautam sa ne-ndreptam de loc!
– Bre, romanu’ e hot, nu-l schimbi tu cu una, cu doua! – Din moment ce ne dam seama de asta, trebuie sa incercam sa ne indreptam!- Degeaba! Cine e cinstit azi, e prost! Toata lumea fura! Azi ai nostri, maine ai vostri! Asa e ritmul! Zi mai bine ca nu poti sa faci ca ei! – Eu ma mir cum vorbesti asa! Adica crezi ca nu e justitie in tara asta? Chiar asa de rau nu stam! Ia incearca dumneata, si sa vezi ca tot te prinde! – Prinde pe dracu’! Sfinti sa ai, si nu-ti pasa! – Dumneata iti inchipui ca printre cei mari nu sunt oameni de treaba, cu iubire de tara?- Sunt toti invoiti intre ei! Nu poti sa faci nimic! – Ei, si-atunci?- Atunci sa-ti vezi de treaba si sa ciupesti si dumneata pe unde poti si sa nu mai cauti sa indrepti tara” … etc. etc.
Am gasit acest dialog cat se poate de actual, desi el a aparut in 1933, in „Adevarul literar si artistic” – numarul 643, sub semnatura lui George Calinescu. Pentru ca inainte de Paler si Plesu, a fost Calinescu. Trist pe de alta parte ca romanul a fost, in speta, acelasi, atat in 193, cat si in anul de gratie 2011. Este greu sa schimbi parul, daramite naravul, si este extrem de dificil sa nu mai conjugi verbul „a fura”, cand asa e ritmul: azi ai nostri, maine ai vostri, la intelegere. Ca doar cine poate, oase roade. Si atat.
