Saptamana trecuta au fost repartizate posturile titularizabile in invatamantul salajean. Lupta acerba, de altfel, pentru un loc de munca, mai ales in vreme de criza financiara. Din pacate insa, marea majoritate au ajuns sa inteleaga titlul de profesor ca o sursa de venit si nu daruirea cunostintelor catre micutii aflati la inceput de drum in viata. Chiar si unii reprezentanti din sistemul de invatamant au afirmat ca o parte dintre candidatii la titularizare au ales sa se intoarca la catedra dupa ce au fost disponibilizati din sistemul privat.
In cele din urma, nu vocatia ci nevoia i-a indemnat pe acestia catre unitatile scolare. Iar multi dintre ei ar face orice pentru a deveni profesori, chiar daca asta insemna sa triseze sau sa umble cu plicul pe la usi. Nici la capitolul seriozitate nu braveaza candidatii la titularizare, zicala mai bine mai tarziu decat niciodata regasindu-se perfect printre cei aproximativ 20 la suta dintre cei aproape 40.000 de candidati din tara care au ales sa nu se prezinte la examenul de titularizare. Un Bravo! lor, in comparatie cu acei profesori care au intrat in salile de examen cu fituici, precum s-au obisnuit probabil sa o faca si pentru a absolvi studiile medii sau superioare, ceea ce le confirma volumul de cunostinte in domeniu.
Iar scuza care tine de fiecare data este de vina este sistemul… nu noi. Dar oare tot sistemul este vinovat ca profesorul n-a reusit sa invete materia pe care trebuie sa o predea elevilor care se uita fiecare cu trei ochi la el fara a intelege nimic din lectie?! Ca in loc sa invete pentru a-i invata la randul sau pe altii si-a petrecut timpul scotocind dupa fituici prin buzunar cum a facut si la examenul de titularizare.
Bomba a venit insa la repartizarea locurilor scoase la concurs pentru judetul nostru. Desi un loc de munca in perioada de criza este greu de ocupat, profesorii au venit si cu pretentii la angajare, refuzand fara sa clipeasca locurile in scolile de la marginea judetului. Si sarac, si cu pretentii. Acestia ar trebui sa stie ca sunt persoane care lucreaza in alte judete decat cel in care isi au domiciliul si fac naveta saptamanal pentru a-si vedea familia. Sunt altii care trec hotarele tarii pentru a-si intretine familia. Iar profesorii, la cativa kilometri de casa, inca mai au tupeul sa faca fite la titularizare.
