Fara doar si poate, subiectul acestei saptamani a fost legat de suferinta cronica a sistemului sanitar din Romania, o boala cu care contribuabilii, la un moment-dat deveniti pacienti, sunt nevoiti sa se lupte odata ajunsi dincolo de usile spitalelor. Bineinteles ca ne intrebam cum s-a ajuns aici? In primul rand, pentru ca, la nivel de retributii, diferenta dintre salariale primite in Romania si cele din alte tari este mai mult decat dezarmanta. Un chirurg care traieste zilnic intr-un stres inimaginabil castiga, in medie, de 3-4 ori mai putin decat un judecator, de exemplu. Iar argumentul ca un chirurg ia si alti bani de la pacienti, in afara salariului, nu cred ca este neaparat relevant in cadrul pe care il abordam.
Mai mult, cu totii stim cum arata spitalele romanesti, dar mai stim ca, de cativa ani buni, presa a luat la tinta tot ceea ce deriva din acest sistem medical, doctorii ajungand destul de des in cuiul catarii. Uneori, aceasta atitudine ostila si, deseori, agresiva a fost si fundamenta. Alte ori, nu. Doar ca, pana la urma, si medicii au limitele lor. trebuie sa intelegem ca sunt oameni, si nicidecum zei. Cred ca cel care a spus prima data ca a gresi este omenesc nu a gresit deloc.
Ultimele drame umane din spatiul medical au trezit brusc interesul presei pentru starea sistemului de sanatate din Romania, care este, fara indoiala, cat se poate de proasta. La aceasta ora, lumea vorbeste despre subfinantare. Numai ca problema nu tine doar de bani. Daca, prin minune, s-ar aloca maine bani din belsug pentru sistemul de sanatate, e foarte putin probabil ca am asista la o imbunatatire dramatica a situatiei. La urma urmei, in ultimii 10 ani, bugetul destinat sanatatii a crescut de 4 ori, fara sa vedem mari schimbari in bine. Desigur, Spitalul Judetean de Urgenta Zalau a avut sansa istorica sa prinda un tren important, astfel ca a reusit sa schimbe fata sectiei de Urgenta, aducand-o poate la standardele cerute de UE.
Insa, nu-i suficient. In aceeasi cladire sunt ingramadite alte sectii, unde conditiile sunt, in unele cazuri, inumane. Cunosc cazuri concrete in care anumiti sefi de sectii au scos bani din propriul buzunar pentru a reface, de pilda, toaleta care era o reala sursa de infectie pentru cei care indrazneau sa o foloseasca. Ne lovim astfel de impotenta unui sistem, guvernat de nimeni, dar care trebui sa repare sau sa salveze oameni aflati, de multe ori, pe muchia vietii. Pentru a avea oameni sanatosi, orice om cu mintea mai mult sau mai putin intreaga ar intelege ca atentia guvernantilor ar trebui indreptata, in primul rand, spre baza piramidei sociale: invatamantul si sanatatea. Insa, in Romania, politrucii care ne conduc de mai bine de 20 de ani nu sunt interesati decat sa-si dospeasca, zi de zi, conturile.
In orice tara din lume, cu exceptia catorva din Africa si America de Sud, cele doua sisteme amintite sunt primordiale. La noi, in schimb, atat sistemul sanitar, cat si cel de invatamant, sunt luate de guvernanti in deradere, ca sa nu spunem ca sunt batjocorite. Doar cand unul dintre ei se imbolnaveste, constientizeaza ca sistemul sanitar romanesc este la pamant. In aceste conditii, bolnavul nostru ia primul avion pentru a ajunge in alta tara, unde conditiile in care isi va trata boala sunt cu totul altele. Ca apoi sa revina in Romania nu neapaat din dragoste de neam si tara, ci pentru ca vaca se cere mulsa. Este o realitate nu tocmai placuta, pe care nici macar o mie Boci nu o pot ascunde sub pres.
